The change

Capitolul 12

EVIE p.o.v
Stau in pat si ma gandesc, de ce s.a suparat Luke asa tare??
Acum cine stie pe unde umbla, eu stand in pat si asteptand. Asteptand...defapt ce? Ca el sa se intoarca? Nu. Aștept mult mai mult, astept adevarul. Adevaratul motiv pentru care s.a suparat.
Adica, nu s.a supărat degeaba, nu?
Ma uit la ceas, si oftez. Lipseste deja de 2 ore.
-Lasa.ma dracu in pace! un tipat de dincolo de usa se aude. Usa se deschide, iar pe ea intra Luke, ranjind, in mana cu o sticla de Vodka.
Ce naiba?!
Blondul trântește usa si se impleticeste in picioarele lui cand incearca sa se dezlipeasca de cleanta.
(Porniti melodia de la media)
-Luke, ai baut? intreb in soapta, parca nevrand sa stiu cu adevărat raspunsul.
-Putintel...asa, puțin. bolboroseste blondul, zambind prosteste.
-Luke, de ce te.ai enervat? intreb pozitionandu.ma pe mijlocul patului.
-Nu e treaba ta! țipatul lui ma face sa tresar.
-Niciodata nu ti.a pasat cu adevarat de mine! In fiecare zi veneam cu flori la tine iar tu ma refuzai! Ma refuzai, iar eu plangeam ca un idiot ce eram! Plangeam, Evie, plangeam! tipa el, punandu.si mainile in cap si trangnd usor de parul lui blond.
-Luke, încetează! spun.
-Nu ti.a pasat de mine niciodata! urla el.
-Am spus sa incetezi! tip mai tare, lacrimile acoperindu.mi fata.
-Nu vreau! tipa si el, intorcandu.se brusc si lovind peretele.
-Luke, inceteaza! Te vei rani! urlu, sarind jos din pat, gata sa merg si sa.i opresc asaltul impotriva peretelui.
-Nu te apropia, Evie! Nu stii de ce sunt in stare! Nu ma cunoști! racneste el, lovind inca o data peretele.
-Luke! Inceteaza! spun iar el se intoarce spre mine.
-Taci dracului din gura! tipa si el.
Mana lui se ridica, iar eu inchid ohii așteptând contactul cu fața mea.
-Evie...tu...tu credeai ca te voi...lovii?? vocea ragusita a lui Luke ma face sa.mi intredeschid ochii.
-Evie...ofteaza, si ma cuprinde in brate.
Ok, ori e bipolar...ori e bipolar...
-Luke, spun printre lacrimi, de ce te.ai enervat? spun, plangand.
-Evie, nu plange...eu, e o poveste lunga eu...imi pare rau Evie.
-Pentru?
-Pentru tot...ofteaza el.
-Luke, eu...eu nu mai vreau sa lovesti peretii sau...sau sa bei...soptesc, inghitindu.mi lacrimile sarate.
-Bine babygirl...bine. Eu...merg pana la baie, aseaza.te in pat, bine?
-Bine...
Ma asez in pat, asezandu.mi capul pe perina moale, a fost o zi lunga...
Imi inchid ochii, si trag aer in piept.
Usa se deschide cu un scartait, dar simt ca nu mai am putere sa ma uit la Luke.
El se aseaza langa mine, bratele lui inconjurandu.mi talia, si strangandu.ma la pieltul lui cald.
-Luke eu ...te iubesc. soptesc, si il simt relaxandu.se.
-Te iubesc, babygirl.
-Luke? intreb nesigura.
-Da gigerbread girl?
-Eu, ma intrebam, cum era viata mea inainte de...stii tu, cazatura. Imi poti povesti putin? Te rog? intreb incet.
-Sigur...răspunde el ezitand. Nu sunt multe de zis, noi eram impreuna si, tatal tau a plecat si...
-Luke, de ce te.ai enervat asa tare cand...stii tu.
-Evie, nu vreau sa discut despre asta acum. răspunde el ferm.
-Te rog Luke, e trecutul meu, am tot dreptul din lume sa.l aflu! Te rog!
-Eram...la scoala si, eu te placeam...mult, Evie, dar tu nu.mi raspundeai gesturilor mele, tu doar imi spuneai ca sunt un baiat dragalas si prostut. Este, doar atat...si. dupa aceea, am devenit iubiti, e...ciudat. ofteaza Luke.
De ce oare am senzatia ca nu mi.a spus tot??