The change

Capitolul 17

EVIE p.o.v
-Luke? intreb încet.
-Da, babygirl?
-Ammm...noi ce suntem? Adica ne-am impacat? soptesc, simtind cum rosesc.
Adica, pe bune acum eu sunt confuza...
-Evie, asta depinde de tine. Eu ti-am cerut deja scuze. răspunde el, incruntandu-se.
-Ba nu. il contrazic confuza.
Poate nu-mi amintesc?
El ofteaza, si se uita in ochii mei.
Fața lui pare extrem de serioasa.
Oare iar am gresit cu ceva??
-Evie, eu nu obisnuiesc sa mint. imi răspunde pe o voce morbida.
Iar am dat-o-n bara...
-Te iert. schimb repede subiectul, inainte ca sa incepem inca o cearta.
Expresia fetei lui se schimba si pare multumit de răspunsul meu.
-Te iubesc, Evie. Nu inteleg de nu vrei sa pricepi. vocea lui se aude in camera, iar eu ma uit in sus, la ochii lui albaștrii care par gânditori.
-Te iubesc. raspund repede, dorindu-mi cu orice chip sa-l fac sa zambeasca.
El ofteaza in schimb, si isi lasa capul in jos.
-Evie, eu nu glumesc. ma contrazice cu o voce ragusita.
-Nici eu. clipesc putin ofensata. Crezi ca te mint? intreb ochii mei marindu-se.
-Nu! Nu...nu..nu, nu e asta doar...eu, eu chiar nu merit atatea șanse din partea ta si...dupa cate ti-am facut...ma aștept sa ma urasti...ofteaza, ochii lui uitandu-se tristi in ai mei.
-Luke, nu, nu, nu! Eu nu te urasc. Eu te iubesc Luke. Bine? întreb cu speranta.
-Evie, sunt un monstru...sopteste, si isi inchide ochii.
-Nu! Luke, eu nu as putea traii fara tine. Te iubesc, acum ca viata mea a început din nou, tu ești jumatate din ea. il asigur, iar el zâmbește, gropita lui facandu-si apariția.
Bratele lui se deschid, iar eu aproape zbor pana la el, Luke incolacindu-si bratele in jurul meu.
-Luke? intreb din nou.
-Da Evie?
-Am..ce sa intamplat cu roșcata aceea...? soptesc, imediat regretand.
Luke se desprinde imediat din imbratisare si murmura un "drace" incet si ragusit.
-Luke, nu trebuie sa raspunzi daca nu te simti comfortabil. Ok? intreb incet, zambindu-i.
-Nu...defapt, ai dreptul sa stii...sopteste și inghite in sec. Vezi tu...Evie, pe ea o cheama Layla si...ea...adică, dupa ce ne-am tras-o, am tresarit usor la ce mi-a spus, ea...a cam avut anumite pretentii si...ea defapt, e...e iubita mea.
Tot aerul din plamani mi se evapora.
-Ce?! tip, ridicandu-ma in picioare.
Inima mea bate ca o nebuna, parca vrand sa iasa din piept, sa-l pocneasca si sa se intoarca inapoi.
-Cum adica "iubita" ta?! tip, lacrimi fiind pe cale sa evadeze.
-Evie...eu...Luke incearca sa spuna ceva, dar eu il opresc tipand.
-Atunci de ce naiba m-ai sarutat?! De ce naiba mi-ai spus ca ma iubesti?! Sa-ti bati joc de mine?! lacrimile imi uda obrajii, iar el se ridica impacientat de pe pat.
-Nu! Evie, nu te-as ranii niciodată intentionat! blondul incearca sa se apropie de mine, dar eu ma dau un pas in spate.
-De ce?! tip eu mai tare. Te-ai jucat cu mine ca si cu o papusa! Si te-ai jucat prea mult timp! ma răstesc, ștergându-mi lacrimile.
-Acum e rândul meu. soptesc, tragand aer in piept, rasucindu-ma pe calcaie si iesind din camera, trantind usa.

Boom! O-o, se pare ca Evie e la conducere acum. Ma scuzati de intarziere dar am fost bolnava, sper ca va placut! Lasa-ti-ma sa vad ce credeti despre capitolul aceste in comentarii! Lu4e!!! :**