The change

Capitolul 22

EVIE p.o.v.
-Esti sigur ca nu deranjez? Stii ca as putea sa merg totusi acasa si-
-Evie! E a 10-a iara cand iti spun ca nu deranjezi! Intra in casa odata! blondul zambeste, ochii lui albastrii stralucind.
Pasesc timidă in holul lung, mobila alba si luxoasa intampinandu-ma.
-Wow, ce casa mare ai...soptesc, inspectand imprejurimile.
Chicotul lui Niall ma face sa zambesc inconstient.
-Haide sa-ti arat camera ta. imi spune, prinzandu-ma de mana si trăgându-ma pe scari.
-Uite! el exclama, impingand usa mare de lemn alb, dezvaluind o camera medie, cu un taped turcoaz. Un geam colosal, un dulap, un closet, o oglinda, un pat matrimonial, un micut covoras moale in mijlocul camerei si o noptiera.
Arata bestial!
-Wow...soptesc pentru a doua oara de cand am intrat in casa lui.
El chicoteste, lasand bagajul meu jos.
-Eu...te las sa despachetezi, bine? intreaba calm, zambind in continuare.
-Ok. ii răspund. Dar Niall? intreb repede.
-Da?
-Dupa...ai chef de o plimbare?
-Mnu...nu pot, am de facut un proiect la scoala, scuze...vocea lui scade din intensitate, iar eu ii zambesc.
-Ok, am sa ma plimb singura, nu-i nici o problema. il asigur, iar el aproba, miscandu-si capul.
Iese din camera, iar eu ma asez pe patul gigantic.
E foarte ciudat...m-am ciocnit de un strain, m-am îmbrățișat cu el, am plans pe pieptul lui, m-am sărutat cu el, si acum practic locuiesc cu el...
Si cand te gândești ca se presupunea ca eu sunt cu Luke...
Oare ce mai face? Regreta caci mi-a spus acel "te iubesc"?
Ma ridic de pe pat, lasand micul bagaj pe podea. Am nevoie de acea plimbare. Si am nevoie de ea acum.
Am iesit din camera, coborând scarile.
-Niall! tip, in casa auzindu-se ecoul.
-Da?!?
-Ammm, ai niste chei cu care sa intru in casa cand vin de la plimbare?!
-Daa!!
-Unde?!!!
-Amm...sunt pe masa din bucatarie!!
-Ce??
-Sunt pe masa pe masa din sufragerie!
-Bucătărie sau sufragerie?!
-Su-fra-ge-ri-e!!!!!!!
-Mersiii!
Ma rasucesc pe calcaie, apoi ma intorc inapoi.
Fac 3 pasi, apoi ma opresc.
-Si unde este sufrageria?! tip inca o data.
-Tu doar ia coltul!
Am luat "coltul", iar gura mea s-a deschis. Ce casa colosala...
Casa lui Luke era frumoasa, primitoare si...normala. Casa lui Niall e gigantica, goala si...singuratica...cel putin pana vine Niall si iti zambeste. Un zambet de-alui...si ziua se insenineaza...
Apuc cheile de pe masa, fug pana pe hol, deschid usa si o inchid inapoi. Imediat ajunsa afara trag aer in plamani si zambesc.
Ies din micuța gradinuta verde din fata casei, si ajung pe strada principala.
Ma apropii de micul parc, si intru in el.
Ma asez pe o banca, gandindu-ma la tot ceea ce sa intamplat...
Cum am reusit sa ma atasez atat de repede de Niall?? Cum de imi doresc sa-l uit pe Luke?
De ce? De ce s-au întâmplat toate astea? De ce in asa scurt timp?
De ce i-
-Hei! Uite-o pe micuta tarfulita ce e moarta dupa Luke. o voce pițigăiata imi intrerupe sirul gândurilor.
Imi intorc capul, si o zaresc pe...Layla? Oare cum o chema....in fine, pe roscata.
Tot la fel de patetica, tot la fel de enervanta, tot la fel de nesimtita, tot la fel de proastă...deci da, e ea...nu am confundat-o cu nimeni...
-Ce vrei? intreb plictisita.
-Sa-ti spun un lucru! Luke e al meu! tipa ea, gesticuland.
-Scuza-ma, il poti pastra pe Luke dar...ar trebui sa-ti amintesc caci el sa despartit de tine si a venit la mine sa-mi spună ca ma iubește? Ops, tocmai am facut-o. Greseala mea. ii raspund, ironia fiind maxima.
Palma ei se lipește de obrazul meu, iar eu ma ridic in pcicioare nervoasa.
-Tu! Curva idioata! tip, impingand-o departe de mine.
-Hei, hei...ce se intampla aici? o voce cunoscuta ma face sa-mi intorc instant capul.
-Luke? întrebăm amandoua.
-Amm...Evie, hai sa plecam. Luke imi spune, apucandu-ma de braț si practic tarandu-ma dupe el.
-Luke! Opreste-te! Unde mergem?! intreb, încercând sa-mi trag incheietura din palma lui mare.
-Vei vedea!
-Luke! Tu stiai ca ea ma va ataca?
-Nu! Dar asta pare o ocazie potrivita sa-ti spun cat de mult imi pare rau.

Pam, pam, pam!! Cam ce crede,ti ca se va intampla in continuare??