Iubire In Moscova

2-1 Donovan

Îmi scutur capul şi cobor uşor confuz în sufragerie ,ce mama naibi a păţit Adam? Adică, este prietenul meu cel mai bun, singura persoană care mă cunoaşte mai bine decât o fac eu, care mă acceptă şi cu bune, şi cu rele. Am avut mulţi prieteni, statutul şi reputaţia m-au propulsat în vârful piramidei sociale, uneori mă simţeam sufocat de ei şi abia aşteptam să am puţin timp singur ,când l-am cunoscut pe Adam era doar tocilarul facultăţi ,bătaia de joc a tuturor. Mie îmi părea un băiat la locul lui şi nu prea avema tangenţe cu el, până într-o zi când unul dintre prieteni mei la bătut ,până la băgat în spital, am aflat a doua zi , tâmpitul care a făcut asta a primit şi el o bătaie asemănătoare. Când Morgan a ieşit din spital l-am luat sub aripa mea, nimeni nu mai avea curaj nici măcar să îi arunce o privire urâtă ,intenţia mea a fost să am grijă de el o săptămână iar după aceea să îl las să îşi vadă de drumul lui , am început să vorbim într-o pauză ceva mai mult decât "Bună " şi "Pa" iar de atunci am devenit prieteni. Când vorbesc cu el simt cum mă descarc complet, mă relaxez, mereu mă ascultă cu atenţie şi îmi dă sfaturi foarte folositoare, ştiu că este lângă mine la orice oră din zi şi noapte ,este prima persoană care a străpuns zidul de piatră din jurul meu şi ma făcut să mă ataşez de el într -un timp foarte scurt .Este prietenul meu cel mai bun, fratele meu, singura persoană înafară de mama pentru care mi-aş da şi viaţa , ştiu că şi el ar face la fel. Iar acum, oricât de apropiaţi am fi, habar nu am ce a păţit. Mereu mă susţine în orice fac, mă bate când greşesc şi mă ceartă mai rău ca mama ,iar acum mi-a spus că dacă o fac pe Xenia să sufere, prietenia noastră sa sfârşit. Ce dracului... să se fi îndrăgostit de ea ? Nu, nu cred asta. Mi-ar fi spus, el îmi spune totul. O să am o discuţie serioasă cu el cât de curând ,simt că ceva este în neregulă. Ajung în sufragerie şi îi văd pe cei doi Ivashkov făcuţi comozi pe canapeaua mea ,îi salut şi mă aşez şi eu... iar acum vine partea pe care o urăsc cel mai mult , holbatul unii la alţi şi o tăcere stângenitoare.... mdea ,dracu ma pus să cobor ,puteam să o spionez pe Xenia cum se îmbracă sau să intru peste ea şi ...

-Ivan! o aud spunând pe bătrâna Ivashkov cu glasul ei de "eu sunt ceea mai tare " ,mormăi ceva între o înjurătură şi un ţipăt în timp ce o privesc. Ce naibi mai vrea de la mine ?

-Te ascult !mârâi iar ea se încruntă la mine.

-Ivan ,azi am venit aici pentru a putea semna amândoi actele care o să vă declare oficial căsătoriţi şi aştept de la tine să îi dai asta fiicei mele ! spune şi scoate din poşeta ei imensă o cutie mică şi albă, o pune pe măsuţa care ne desparte iar eu o iau precaut, o dată deschisă lasă la vedere un inel cu un dimant imens albastru ,să îmi dau palme, cum de nu m-am gândit la asta ? Normal că vrea să facă pentru fata sa situaţia de faţă mai uşoară oferindu-i un banal inel, mdea... părinţi ei sunt asemănători cu ai mei, cred că dacă ne pun totul pe tavă vom accepta mai uşor lucrurile care ni le vâră cu forţa pe gât ,greşesc în totalitate. Poate dacă mama sar fi preocupat mai mult de mine decât cum să îl agaţe pe tatăl meu vitreg, acum nu eram aici ,eram un bărbat normal, cu o iubită frumoasă ,nu unul care caută numai răzbunare ,nu poate iubi şi tratează femeile ca pe nişte obiecte. Sunt doar un egoist, un monstru care bagă frica în tot ce mişcă şi respiră , femeiele mă idolatrizează şi ar da orice să mă aibă iar bărbaţi mă urăsc de moarte şi cu prima ocazie ar da cu maşina peste mine , sunt doar un monstru fără suflet , inima mea este acolo şi bate , dar bate în gol şi doar pentru mine.

-Ivan... eşti bine ? nici nu l-am văzut pe Adam când a venit în sufragerie ,stă în picioare lângă fotoliul meu privindu -mă îngrijorat.

-Doar mă gândeam ! mormăi iar el încuviinţează şi se aşează pe braţul fotoliului meu.

Auzim un zgomot de sus şi toţi ne întoarcem capetele pentru a vedea -o pe Xenia cum coboară în fugă scările ,are pe ea tricoul meu negru preferat şi pantaloni de trening cu care dorm ,ea este aşa mică iar hainele mele sunt aşa mari, arată ca un copil mic care ia furat hainele tatălui său. Zâmbesc iar ea ajunge la ultima treaptă şi se împiedică de cracul pantalonilor, ajunge să stea în patru labe în timp ce mama ei încruntată ,o ajută să se ridice de jos şi să ajungă cu bine pe canapea.