Iubire In Moscova

Logodna

-Vei vorbi astăzi?a spus el iritat scoţându-şi mâinile din buzunare. De ce am parte doar de femei netoate care nu au habar pe ce planetă trăiesc? 

Privirea lui cade din nou pe mine iar eu înghit în sec.

-Îmi pare al naibi de rău că nu te-am călcat cu maşina dar,în acelaşi timp mă bucur că nu am făcut asta!  Maşina mea valorează prea mult ca să fie pătată cu sângele tău!

Auzind ceea ce tocmai a spus mi-a căzut faţa. Îi pare rău că nu ma călcat cu maşina! Am simţit cum sângele îmi circulă mai repede în vene iar pumni mei se strâng instantaneu gata să lovească ceva, iar acel ceva va fi chiar moaca ingratului din faţa mea. Mă dau doi paşi în spate şi îl privesc, mă urmăreşte cu o privire de uliu iar ochii albaştri strălucesc de nerăbdare.

-Scuză -mă, am fost educată să nu vorbesc cu toţi străini ciudaţi pe care îi întâlnesc!am auzit un mic chicot venind din spatele meu, asta ma ajutat să prind curaj.
Şi cred că maşina ta ar arăta mai bine busita!  Sar asorta cu proprietarul!

Ivan îşi înclină capul într -o parte fără vreo emoţie pe chip şi mă priveşte pătrunzător. Cel mai probabil încearcă să îşi dea seama dacă am vorbit serios sau este doar o glumă. Privirea lui mă face să mă simt incomod şi mă fâstâcesc de pe un picior pe altul, dacă eu îl mai privesc doar din când în când, el mă priveşte fix, fără să clipească.

-Ivan!spune acel băiat care sa interesat cum mă simt, venind înspre el. Eşti ok?

-Mă simt excepţional!şopteşte el încă privindu -mă. Doar mă gândesc oare câţi ani de puşcărie aş lua dacă o strâng de gât!

Prietenul lui îl priveşte ciudat şi oftează trecându-și o mână prin păr.

-Termină cu prostiile şi treci în maşină!când vede că nu primeşte un răspuns îl apucă de umăr. Acum, Ivan!

Însfarșit rupe contactul vizual şi se scutură de mâna lui făcând un pas în faţă.

-Fată proastă, şti cine sunt eu?  Nu, normal că nu şti, altfel acum ai fi îngenuncheată în faţa mea cerând iertare!

Pufnesc amuzată. El chiar se crede regele lumi sau?  O fi el criminal de frumos dar nimeni nu mă învaţă cum să vorbesc. Îi înfrunt privirea şi îmi pun mâinile în şold.

-Eşti Ivan Alexei Donovan! Un simplu om, nicidecum un rege sau prinț! Îți place ca toţi să ţi se supună iar eu fac excepţie de la regulă iar asta te enervează!

El clipeste surprins dar nu mă întrerupe.
Dacă asta era o ameninţare o primesc bucuroasă!  Să înceapă jocul!Dar, un sfat, jucăm după regulile mele!

Se încruntă şi îşi priveşte prietenul care la rândul lui mă priveşte şocat.

-Domnişoara, nu cred că vrei să faci asta!Te rog să pleci acum, mă descurc eu cu Donovan!îmi spune şi se pune în faţa lui Ivan.

-De ce să nu îi îndeplinesc dorinţa fetei?aud vocea groasă a brunetului, chiar dacă nu pot să îi mai văd faţa pun pariu că rânjeşte malefic.
Îmi plac mult jocurile, dar victoria va fi dulce!

-Victorie pe dracu!şoptesc eu şi rămân stană de piatră când Ivan îşi împinge brutal prietenul iar din doi paşi este în faţa mea.

-Îmi pui răbdarea la încercare, scorpie mică!şuieră printre dinţi şi mă prinde de braţ. Nu vrei să te joci cu mine!O să te distrug psihic şi fizic!

-Încrederea ta în propria persoană este molipsitoare, idiot prea plin se sine ce eşti!ţip şi încerc să plec de lângă el, fără succes, mâna mea parcă este legată şi prinsă într-o menghină.