Iubire In Moscova

Totul o ia razna

Rămân cu gura căscată auzind afirmaţia lui Adam. Mâinile încep să îmi tremure provocând căderea telefonului pe care îl ţineam ,mă pot lăuda cu o imaginaţie bogată dar ,nici nu mi-ar fi trecut prin cap vreodată că Monstrul Moscovei ar suferi de schizofrenie. Am crezut că la aproape douăzeci de ani le-am văzut pe toate ,că nimic nu mă va uimi dar, m-am înşelat al dracului de tare. El este o adevărată enigmă. Este mereu plin de surprize ,viaţa lângă el nu va fi niciodată plictisitoare sau anostă . Câteodată, ai atât de multă încredere în propria persoană ,te crezi matur , că viaţa nu te va lua prin surprindere ,că poţi citi oamenii cu uşurinţă şi cel mai important că îi cunoşti . Şi ea te întoarce pe dos cu o singură întâmplare ,îţi dă o lovitură la care nu te aşteptai şi îţi mai dărâmă din tencuiala încrederi în sine. Aceea lovitură înseamnă că este timpul să deschizi ochi ,numai judeca după aparenţe. Ele de multe ori înşeală.

-Xenia ,eşti bine ?

Îmi ridic privirea din pământ pentru a-l vedea pe Adam în faţa mea. Mâna sa este aşezată liniştitor pe braţul meu iar chipul său este îngrijorat.

-Cum naibi să fie bine când tu nu poţi să îţi ţi gura ? După ce că până acum mă credea ciudat ,în acest moment sigur se gândeşte cum să fugă mai repede !

Îmi întorc privirea spre Ivan care stă în patul său încă legat cu acele cătuşe . Ochii săi au o nuanţă mai spălăcită de albastru ,chipul său este mai alb iar mereu prezentul rânjet lipseşte . Parcă acele medicamente îi sug viaţa din el, îi i-au aceea strălucire care atrage lumea ca un magnet spre el. Încerc să zambesc doar pentru liniştea lui chiar dacă o voce în capul meu strigă că am înebunit complet ,i-au telefonul de jos şi mă aşez uşor pe marginea patului.

-Ivan ,o dată ce iubeşti o persoană nu o laşi la greu ! Ți se pare că îmi pasă de problemele tale de sănătate ? Că ele ne vor afecta relaţia ? În niciun caz ! Orice om are defectele sale ,problemele sale ,dar în aceste momente grele se aleg adevăraţi oameni ! Eu te iubesc şi rămân lângă tine !

Îmi întind mâna după a sa . Degetele noastre se împletesc strâns .

-Trecem prin asta împreună ! Nu eşti singur, iubitule !

Chipul său se luminează instantaneu, zâmbetul pe care îl iubesc atât de mult îi perfecţionează trăsăturile deja superbe , devine Ivan pe care îl iubesc .

-Xenia ,mă bucur că nu am greşit în privinţa ta ! Ai o inimă de milioane care este atât de dulce şi strălucitoare ,eşti un om minunat !

Îmi sărută mâna în repetate rânduri ,eu zambesc larg dar mă încrunt când observ micile dungi roşi de pe încheieturile sale. Cătuşe idioate. Apuc cheile de pe noptieră şi le desfac înainte să îi provoace răni mai grave.

-Îmi pare rău !

Spune dintr-o dată şi mă cuprinde în braţele sale.

-Ştiu că am fost un imbecil ,idiot, fraier, prost şi lista poate continua ! Nu vedeam ce comoară am în faţa ochilor, eram cât pe ce să îi dau cu piciorul singurului om pe care îl iubesc din toată inima ! Am avut noroc cu Adam care este mereu lângă mine ,el ma îndemnat să vorbesc cu tine şi să îmi deschid inima în faţa ta ! Şi, ca mereu ,are dreptate !

Se îndepărtează uşor de mine ,mâinile sale continuă să îmi mângâie obraji într -un mod foarte liniştitor . Zâmbetul său larg îmi încălzeşte sufletul mai mult decât cuvintele frumoase ,mă fac să tremur din cauza emoţiilor puternice pe care le stârneşte în mine ,în acest moment îmi simt rănile doar ca pe nişte mici înţepături de ţânţari ,el îmi provoacă suferinţa și doar el mi-o poate alina.