Iubire In Moscova

Spionul

Ivan Story.

-Scuipă tot,nenorocitule!spun în timp ce îl apuc de guler şi îl izbesc de peretele lateral al casei.
Şeful meu, Mihail Ivanov, sa gândit că ar fi drăguţ şi interesant să îl trimită pe acest şobolan împuţit după mine, ca să fie sigur că nu întârzi .Pentru asta, o să îi mutilez animalul de companie preferat şi o să îl arunc într -un şanţ. Dacă el crede că se poate juca cum vrea cu Ivan Alexei Donovan, sa înşelat. După ce am ţipat la Xenia şi am trimis-o în casă l-am observat. Era ascuns după nişte tufişuri. Mă spiona.
Acum, sângele lui infect se scurge pe peretele meu, are o rană la cap dar nu îmi pasă, de la bun început a ştiut în ce se bagă, când te joci cu mine, te arzi rău.
Capul lui se leagănă în toate părţile, ochii îi sunt închişi, dar încă respiră, este în viaţă.
Face pe mortul. Ce penal poate fi omul ăsta.

-Din moment ce ai acceptat să vi după mine, presupun că mă cunoşti cât de cât!Şti ce păţesc persoanele care mă sâcâie şi nu îşi văd de treaba lor?murmură ceva dar nu înţeleg. Vorbeşte dracului coerent, nu înţeleg nimic!

-Am spus că domnul Ivanov ma trimis după tine!îmi ţipă în faţă.

-Proastă alegere a tonului, amice!îi aplic o palmă care instantaneu îi întoarce capul într -o parte, puţin sânge îşi face apariţia în colţul gurii lui iar el şi -l linge.

-Şeful a spus să veniţi la sediu!tonul lui este unul scăzut şi umil, palma şi -a făcut foarte repede efectul.

-Spune -i şefului tău că sa inventat telefonul mobil!spun în timp ce îl las jos.

Jegosul încearcă să îmi dea un pumn când crede că nu sunt atent la el, ziua lui norocoasă. Nervi mei sunt întinşi la maxim .Îi prind braţul îndoindu-l uşor, un sunet de rupt se aude în liniştea nopţi iar ţipătul lui asurzitor ridică şi morţi din mormânt. Xenia este în casă. Şi mai este şi o mare băgăcioasă ,dacă aude cum ţipă boul ăsta, sigur va ieşi afară. Palma mea îi plesneşte gura violent oprindu-l în mijlocul unui ţipat, stau câteva secunde în linişte ascultând orice sunet ,cred ca Ivashkov este mai surdă decât credeam.

-O să te urc în portbagaj!îi spun tipului în timp ce îl târăsc spre maşina mea. Dacă găsesc şi o picătură de sânge în maşina mea, următorul rupt va fi piciorul tău!

El iarăşi mormăie, aleg să îl ignor. Deschid portbagajul şi îl împing fără vreun avertisment înăuntru, încui şi urc în maşină .Arunc o privire spre casă ,doar lumina din sufragerie este aprinsă, ce face Xenia? Stă cuminte pe canapea şi mă aşteaptă sau a adormit? Stai puţin, aici vorbim despre Xenia Ivashkov ,ceea mai enervantă şi băgăcioasă persoană din întreaga lume, cum să se abţină ea din a cotrobăi prin lucrurile mele? .Pufnesc în timp ce pornesc maşina, în nici câteva minute sunt la fabrica de lapte a Moscovei. Ce fac eu aici? Păi, poate pentru uni este doar o fabrică care produce lapte dar, ce nu ştiu ei defapt este că aici este sediul Mafiei Albe. Deschid uşa mare din fier, ahhhh...l-am uitat pe ăla în portbagaj, dacă au nevoie de el, îl caută ei. Traversez coridorul lung care duce spre camera ceea mare, în aceea încăpere îsi pierde Mihail fiecare noapte, curvele îi dansează iar el se afundă în ţigări, alcool şi droguri. Mda, ce viaţă palpitantă.
Nu mă obosesc să bat, dau cu piciorul în uşa care se izbeşte de perete, toate capetele se întorc spre mine privindu-mă cu diferite expresii pe chipuri. Îl văd pe Mihail tolănit într -un fotoliu, o fată este aşezată pe piciorul lui dându- i să bea wiskey dintr-o sticlă, iubitul său fiu, Dominic, se sărută de zor cu o blondă slăbănoagă care îţi inspiră mai multă repulsie decât atracţie fizică. Clatin din cap dezgustat şi mă îndrept spre Mihail, ajuns lângă fotoliul său, o ridic pe fată de pe el, i-au sticla din care sorbea cu nesăţ şi o sparg.