Iubire In Moscova

Decizii

Îl las pe Adam singur în sufragerie şi urc scările spre camera mea ,am în plan să îmi împachetez toate lucurile şi să îl dau dracului pe Ivan Alexei Donovan ,de când l-am cunoscut viaţa mea a devenit plină numai de suferinţă . Inima mea este la el şi idiotul refuză să mi-o înapoieze ,un timp o să fiu incapabilă să iubesc ,îl voi vedea şi căuta în absolut toţi băieţi. Nu ştiu dacă mai pot duce la sfârşit o luptă cu sentimentele mele care sunt tot mai mari pe zi ce trece , iubirea pentru el mă taie pe interior ,îmi zdrobeşte demintatea şi controlul ,mă face să dau uitări totul şi să îl las să mă posede trup şi suflet. Am noroc că o mică părticică din mine ,numită orgoliu, nu mă lasă să fac acestă greşeală ,nu mă lasă să îmi vând sufletul diavolului. Ajung în faţa uşi şi pun mâna pe clanţă, nu apuc să apăs pentru că ea se deschide brusc ,în faţa mea apare inegalabilul Ivan purtând doar un prosop în jurul taliei. Doamne ,ce am făcut de mă torturezi în halul ăsta ? Privirea mea se fixează pe abdomenul său bine lucrat şi încă ud ,degetele mă furnică ,vreau să îl ating ,şi vreau asta mult. Încerc să îi privesc faţa ,misiune imposibilă ,ochii mei rămân fixaţi pe cele şase pătrăţele perfecte ,oftez şi încerc să îngaim ceva, orice dar ,fără succes .

-Doreşti ceva , Xenia ? îl aud spunând şi îmi ridic privirea uimită.

Ooo Doamne ,arată atât de bine cu părul ud ! Ochii lui şi-au recăpătat din nou albastru acela limpede şi frumos ,faţa îi este calmă şi liniştită ,cred că este pentru prima dată când îl văd aşa. El stă pur şi simplu şi mă priveşte ,înghit în sec şi habar nu am ce să îi răspund. La naiba, din nou ma lăsat fără cuvinte. Mă ciupesc puternic de braţ şi strâng din dinţi ,adună -te fato !

-Am venit să îmi fac bagajul ! el oftează şi fără să comenteze îmi face loc să trec.

Intru în cameră şi mă duc glonţ spre dulap ,scot valiza din el şi încep să îmi vâr haine la nimereală ,îi aud paşi prin cameră , încerc să îl ignor şi îmi văd de treaba mea.

-Tu chiar nu glumeşti ,nu ? tresar şi mă întorc spre el ,este cu spatele la mine, îşi îmbracă tricolul alb care mă face mereu să mi-l imaginez fără el.

Doamne Sfinte ,spatele lui este atât de lucrat şi plin de muşchii. Tot ce am acum în cap îl include pe el fără haine şi... îmi dau o palmă peste faţă, Ivan se întoarce spre mine încruntat.

-Prinzi ţânţari ? spune ironic şi ridică din ambele sprâncene.

-Vorbesc foarte serios ! îi răspund la prima întrebare aproape fără glas.

Xenia ,eşti mai mult de atât. Adună -te, idioat -o !

-Nu o să încerc să te opresc ,dacă asta era dorinţa ta secretă ! Până la urmă este decizia ta şi cine sunt eu ca să te împiedic să ţi-o îndeplineşti !

Îmi face cu ochiul şi vine spre mine, încep să mă panichez şi scap valiza din mână.

-Lasă -mă să te ajut ! culege valiza de jos şi îmi întinde mâna. Măcar atât să fac şi eu pentru tine ! îi apuc mâna întinsă şi mă ridică sus.

-Mulţumesc ! murmur şi merg spre uşă.

El mă urmează tăcut ,ieşim pe uşă iar el o încuie în urma lui . Coborâm scările într -o tăcere stânjenitoare ,Adam stă la baza scărilor cu gura căscată ,la propriu. Poate credea că eu glumesc când am spus că îl voi părăsi definitiv, că o să tai absolut orice legătură cu el, toţi mă subestimează în ultimul timp, acum o să le arăt ce îi poate capul acestei fete. Mulţi probabil credeau că o dată ce m-am măritat cu el nu îl voi lăsa niciodată, că am pus mâna pe o mină de aur ,a dat norocul peste mine sau poate i-am făcut vrăji ,dacă ar şti adevărul, acela că am fost obligată ,nu ar mai fi de aceeaşi părere. Nu trăiesc cu teama că vreo piţipoancă o să mi-l sufle ,chiar dacă da, încă îl iubesc ,nu sunt genul de fata geloasă până la Dumnezeu şi înapoi,sunt de părerea că dacă o persoană te iubeşte, nu are timp şi chef să se uite şi în stânga sau dreapta, te vede doar pe tine în faţa ochilor. Ajungem lângă canapea ,mă uit în spatele meu ,Adam îi spune ceva la ureche lui Ivan ,el începe să râdă şi dă din cap că "nu" apoi mă priveşte pe mine ,zâmbetul îi este prezent pe faţă ca a unui copil care urmează să primească o jucărie.