Incurcat cu italianca!

Prolog

_Monserath , tu m-ai împins la asta și m-ai ajutat.
Mulțumesc!

Prolog

Queens, New york

Giulio Morelli

Tu crezi ca ti-a fost frica vreodată? Crezi ca ai stiut ce este teama? Teama nu se invata prin certuri intre baieti si nici nu vine de la monstrii de sub pat. Sentimentele adevarate, puternice, teama, ura, frica viscerala, le simti cand te uiti in ochii doamnei cu coasa si alegi sa clipesti si sa o infrunti.

Simt numai miros de praf de pusca. transpiratia imi siroieste pe frunte si teava pistolului mesagerului din fata mea ma inteapa in obraz. Iar am dat-o in bara!

Cel trimis aici sa ma invete o lectie isi incepe predica:

---Morelli, ti s-a sugerat sa te retragi din transportul asta. Ai zis ca esti in stare. De ce ma uit la un vapor gol, Morelli?

---Spunei lui Capriosa ca o sa ii aduc personal, in Sicilia, focoasele. Zece zile. Este tot ce am nevoie.

---Italienii nu cred in a doua sansa.

    Cu coada ochiului am vazut degetul mesagerului incordandu-se pe tragaci. Acesta este momentul in care omul cunoaste frica. Nu mi-a trecut viata prin fata ochilor, nu am inceput sa regret faptele bune sau rele...am inghetat. Eram incremenit in timp si asteptam sa raman asa.

    Pistolul a scos un sunet surd. Asteptam sa simt durerea, sa vad culoarea pasiunii scurgandu-se din mine, siroind pe jos. Am ridicat ochii spre mesager. Ranjind, cu chipul incarcat de urme ale vietii se apleca sa ma bata pe umar.

---Cartusul era gol, revino-ti in fire! Tonyo Capriosa e un om bun si il cunostea pe tatal tau, dar in zece zile ti se va scurge timpul! Pregateste-te de vacanta! O sa iti placa Sicilia.

    S-a intors si a plecat, relaxat si silentios...mortal de silentios.

M-am ridicat de pe asfalt, mi-am scuturat hainele si mi-am trecut mana prin par.

Il cunostea pe tata...

Am ras amar, ii tarasem numele prin noroi, din nou. Familia Morelli era veche in Qeens, tatal meu fusese un gangster, unul adevarat, care fuma tigari de foi, si purta pantaloni cu bretele. A fost unul dintre cei mai respectati oamenii ai strazii, pana in ziua mortii lui. Amintirea lui, onoarea , baietii din echipa lui, banii si afacerile, toate astea erau responsabilitatea mea. Cum se asteptau toti, orfanul Morelli dadea gresi.

De trei ani eram singur, iar la inceput totul parea sa mearga bine. Toata viata ma pregatisem pentru asta, pentru momentul in care o sa preiau afacerile tatei. Eram ultimul din familia mea: veri, unchi, parinti, toti erau in cealalta viata. Ii puteam simti privindu-ma,  si judecandu-ma. Un om fara familie este un om fara nimic.

La  inceput era usor, colectari de taxe, certuri de strada si jocuri de poker cu miza mare. Il aveam aproape pe Casian, mana dreapta a tatei. El ma sfatuia, mereu imi zicea sa fiu dur, dar sa imi vad limita.

Mi-am vazut limita...si am incalcat-o. Aici am Gresit. Am inceput sa extind transorturile de arme, sa le duc peste ocean. Asa m-am incurcat cu italienii si nu am reusit sa respect termenele limita. FbI-ul incepea sa ma miroasa si Capriosa ameninta sa ma omoare. Ca totul sa mearga prost, s-a dus vorba in oras ca imi incalc cuvantul de onoare. Daca nu am onoare...ce am? NIMIC. Trebuia sa pun dracului situatia asta in ordine.

Mi-am gasit telefonul undeva pe jos si l-am apelat pe Casian:

---Vreau sa schimbam ruta focoaselor rusesti, le trimitem in Italia si le insotesc chiar eu.

Am auzit rasuflarea iesita din exasperarea lui Casian.

---Baiete, esti plecat pe apa? Credeam ca te-am invat ceva. Credeam ca iti place sa ai maini si picioare...si ambele urechi.

---Trebuie sa rezolv asta, trebuie sa spal numele Morelli! Am nevoie de un pasaport, unul bun facut de Caffrey, controalele din Europa sunt cam stricte. Fa-mi bagajul si pune-mi haine subtiri. Plec in vacanta!