Incurcat cu italianca!

Lupara vs Tommy Gun- III

Monalise

Niciodata nu m-am simtit mai bine intrand pe ușa casei ăsteia. Bine inteles ca Giulio a intrat în modulul extra-protector: tot drumul spre casa a condus cu o mână pe abdomenul meu. O să fiu mama...
...O să fiu mamă și asta mă îngrozește. Eu nu știu să am grijă nici de mine, m-am măritat de cinci minute și Gio clar nu este pregătit pentru un asemenea angajament. Cum o să o scoatem la capăt? L-am privit cum aducea cu grija o ceașcă de ceai pentru mine și mi-am dat seama că îmi fac griji degeaba. O să ne descurcăm de minune.
Cred că zâmbetul meu visător l-a speriat puțin.
---Monalise, sper că nu iei în glumă situația prin care ai trecut azi.
---Nu, mă gândeam la noi...la cum o sa fie...când o să fim trei.
---Ai dreptate. Ni se schimbă viața...în bine. O să îmi oferi un moștenitor, un băiat care să îmi ducă numele mai departe, sau poate o fetiță care să aibă ochii tăi superbi. Ochii pe care nu am mai putut să îi uit din noapte aia, din grădina cu portocali din Palermo.
---Te iubesc.
---Și eu te iubesc, dar acum că știm că nu mai e vorba doar de noi, trebuie să vorbim.
Minunat! Mă simt ca un copil care a venit acasă numai cu note de patru.
---Ce plănuiești, Gio? Mă încui în casă până copilul o să împlinească optsprezece ani?
Și-a întins mâna spre mine și m-a mângâiat tandru pe cap.
---Uite iubito, îmi era teamă că situația ar putea degenera, așa că am pus la cale un plan.
---Bun și ce facem?
S-a așezat pe fotoliul din fața mea cu coatele pe genunchi și a oftat.
---Păi, eu o să fac ceva. Tu o să pleci o perioadă.
Cred că nu am auzit bine. Glumește. Nu are cum să spună așa ceva. A promis...nemernicul a spus că suntem o echipă.
---Nu!
---Monalise, nu o să mai stai nici o secundă în orașul ăsta.
---Nu, Gio! De ce imi spui asta cand stii ca nu sunt de acord sa ma dai la o parte? Ai promis ca nu o sa ma tratezi ca pe o nevasta de decor. Vreau sa stau aici cu tine...
---Nu!
Vocea lui a fost ferma și nu lăsa loc de discuții. Până acum, soțul meu a fost mai mult decât înțelegător și a căzut la pace cu mine la fiecare ceartă, dar acum era clar că nu aveam niciun cuvânt de spus.
---Unde mă trimiți?
---Japonia.
---Japonia?! De ce tocmai acolo? Nu e mai ușor să plec în Aspen?
---Păpușico, vreau să fin în siguranță. O să stai o perioadă la familia unui prieten de-al meu care are conexiuni în Yacuza. O să rezol problema asta, singur, iar tu o să faci așa cum am spus eu.
Am lăsat capul în jos. Știu că are dreptate, nu pot să mă pun în pericol acum, când am aflat de copil, dar nu înțelege cum mă simt. Toate astea se întâmplă din cauza mea...pentru că eu m-am opus familiei Capriosa. Dacă Giulio pățește ceva cât eu stau la adăpost o să fiu distrusă pentru tot restul vieții.
---Flora îți împachetează lucrurile.
---Deja? Gio, nu e cam mare graba?
---Vreau să te știu la loc sigur. O să pun punct porcăriei ăsteia și o să vin să te iau cât pot de repede. Promiți să fi cuminte?
Palma lui caldă mi-a cuprins obrazul și a trebuit să fiu de acord cu el. Pur și simplu nu pot să rezist în fața tandrului Giulio. Nervosul, ticălosul, arogantul, glumețul, da, cu ei mă descurc, dar nu și cu tandrul Gio.
Flora cobora de la etaj târând dupa ea două valize imense și Gio i-a ieșit în cale să o ajute.
---Mulțumesc, Flora.
---Pentru nimic, Giulio. Ai grijă de fată. Fără să mai spună nimic, s-a retras în bucătărie.
Aș fi vrut să am mai mult timp singură cu soțul meu, să pot să-mi iau adio, dar universul lucra înpotriva mea. Casian, încruntat și amenințător, intră pe ușă fără să mai bată.
---Giulio. Monalise. Ne salută fără inflexiuni în voce.
---Ai aranjat tot? A întrebat soțul meu.
---Da, doar că tu pleci înaintea ei. Cursa privată trebuie să alimenteze și o să mai dureze o oră sau două. Tu trebuie să pleci chiar acum, dacă vrei ca totul să meargă repede.
Gio și-a dus o mână la ceafă părând îngrijorat, oarecum depășit de situație. Tare aș fi vrut să știu despre ce vorbesc.
---Bine, rămâne așa. Flora e în bucătărie, dacă vrei să mănânci ceva.
Casian a înțeles că era cazul să ne lase singuri și a plecat silențios spre locul indicat.
Giulio s-a întors spre mine căutându-mi privirea cu a lui. Uitându-mă în ochii lui mi-am dat seama din nou că nu vreau să plec și să îl știu departe de mine.
---Iubitule...
---Nu, păpușico, nici măcar nu încerca să mă convingi. Te iubesc prea mult, prea tare, ca să îmi asum cel mai mic risc atunci când e vorba de tine. Am nevoie să mă asculți și să nu ne certăm pe tema asta. E prea mult ce îți cer? Puțină încredere și ascultare?
...după câte mi-ai dăruit, Morelli?
M-am ridicat și m-am dus lângă el ca să-l pot strânge în brațe, să-l simt aproape și să mă însemnez cu esența lui.
---Te iubesc, Giulio Morelli și te voi asculta, respecta și urma, orice ar fi, dar îți jur, pe toate cele sfinte, dacă te pui în pericol inutil, doar ca să dovedești ceva, o să avem o mare problemă.
După un sărut pe tâmplă, am primit și darul prețios pe care Gio îl oferă cu mare greutate: zâmbetul lui cu jumătate de gură, atât de sexy și seducător cum mi-l amintea.
---O să am grijă.
---Vorbesc serios! Știu eu cum faceți voi, bărbații, când vreți să demonstrați că sunteți alfa. Noi trebuie să ne creștem copilul. ÎMPREUNĂ.
---Și așa o să facem. Acum vino aici, să pot să te sărut cum trebuie înainte de călătoria ta pe termen nelimitat.