Incurcat cu italianca!

Primele 7 Zile Ale Familiei Morelli-II

Ziua 4
Ce zi frumoasă! Am luat în considerare sfatul lui Gio și am ieșit și eu din casă. New York-ul avea multe de oferit. Am făcut cumpărături, am fost la coafor și la masaj, manichiură, pedichiură, tot tacâmul. Cum Flora are zi liberă azi, am luat masa în oraș.
Cand mașina intră pe aleea din fața casei sunt foarte entuziasmată, căci ard de nerăbdare să probez noile seturi de lenjerie pe care le-am cumpărat. Vreau să mă pregătesc pentru Gio.
Intru în casă plină de voie bună...
Până când aud râsete din biroul soțului meu.
Ce naiba?
Giulio stă relaxat pe scaunul lui din piele, cu un pahar de tărie în mână. O mână stă relaxată pe brațul lui...o mână atașată unui corp trăznet de blondă. Urăsc blondele! Le urăsc!
Soțul meu mă vede cum stau împietrită în ușă și îmi zâmbește.
---Iubito, ai ajuns, ce bine! Îmi place cum ți-ai aranjat părul.
---Bună, îi răspund eu încă pierdută.
Blonda mă analizează zâmbind viclean în timp ce Giulio vine spre mine și mă poftește în birou. Nu tu îmbrățișare...nu tu sărut!
---Gloria, ea este proaspăta mea soție, Monalise.
---E mai frumoasă decât lași să se înțeleagă, Giulio!
Adică?! Ce vrea să însemne asta?! Soțul meu    i-a zis că sunt urâtă?
---Iubito, Gloria e o prietenă vechea o, care mă ajută din când în când, cel mai bun agent imobiliar din New York.
---Bună...vocea mea e pierdută. Ce face femeia asta în casa mea...lângă soțul meu...
---Noi trebuie să plecăm, vreau să îi arăt Gloriei schițele unui proiect nou. Sotul meu își ia companioana și se îndreaptă spre ușă, aruncându-mi un salut. Din nou, fără sărut.
---Mi-a făcut plăcere, zice și tipa, peste umăr.
---Mhm...și mie.
Cei doi pleacă, iar eu mă zgâiesc în continuare la ușa închisă. Ce s-a întâmplt aici? Păreau așa apropiați și au plecat. Au plecat împreună. O, să crezi tu că scapi așa cu una cu două, Morelli. O să aflu care e treaba cu femeia aia.
---Sam! Șoferul meu apare langa mine imediat. Pornește mașina, vreau să îl urmărim pe soțul meu.
---Doamnă, nu cred că...
---Sam, știu că el te plătește, dar e important. Te rog.
M.am uitat la el plină de speranță. Chiar nu vede cât de disperată sunt?
Într-un final oftează greoi și se îndreaptă spre ușa garajului.
---Vă aștept în față, doamnă Morelli.
Iei! Trebuie să îmi iau lucrurile. Geanta, o jachetă, mai am nevoie și de ochelarii mei pentru distanță și de un pistol. Nu se știe când am nevoie de el.
***
Clădirea unde soțul meu are sediul central nu e așa cum am crezut. Aici se îngrijește și de afacerile lui...oficiale, imobiliare, așa că mă așteptam la o clădire austeră cu pereți de sticlă. Nici pe departe, este o clădire fără etaj, albă, cu ferestre foarte mari. Seamănă cu o ambasadă, nu cu o clădire de birouri.
Sam a parcat la colțul strazii ca să mă pot strecura eu fără ca Gio să afle.
Un portar în costum îmi iese în cale imediat ce pășesc în curte.
---Cu ce vă pot fii de folos, doamnă...
---Morelli. Monalise Morelli.
Surpriza i se poate vedea clar pe față.
---Oh, doamnă Morelli, nu mă așteptam să vizitați boroul așa repede.
Hmm, nici eu, dragule...nici eu.
---Unde are soțul meu biroul? Trebuie să îi las ceva. E destul de important.
---Sigur, cum intrați, în stânga. Ultima ușă în capătul holului. Lauren, secretara noastră o să vă îndrume.
---Mulțumesc.
Am plecat încrezătoare spre ușă și când ochii cercetători ai portarului s-au desprins de pe mine și și-a văzut în continuare de treaba lui mi-am schimbat traiectoria. Am înconjurat clădirea, pe partea stângă, calculând care este fereastra de la biroul lui Giulio. Surprinzator am găsit-o și mai era și larg deschisă. Îl puteam auzi pe soțul meu vorbind pe un ton jos și pe țoapa aia chicotind.
Sa-mi bag...pervazul e prea sus. Clădirea are un singur nivel, dar e foarte înaltă.
Deci...nu îmi rămâne decât să mă urc în stejarul care are ramuri aproape de fereastra deschisă. Da, asta e o idee buna. Foarte foarte bună. Știu să mă cațăr, făceam asta tot timpul când verii mei veneau în vizită, în copilărie.
Trebuie doar să fac ce făceam atunci, dar pe tocuri și în fustă. Of, de ce nu am pus pe mine ceva mai lejer?
Trunchiul nu e foarte gros, deci o să pot să îl cuprind cu mâinile. M-am îndreptat spre pom cu avânt și am reușit să mă prind bine de trunchi.
La dracu, arăt ca o maimuță de circ. Mă ridic în sus cu mâinile și simt cum scoarța îmi sfredelește pielea dintre coapse. Să vedem cum îi explic asta lui Gio.
Tocurile mă ajută, le fixez în trunchi și mă împling în sus până ajung cu mâna la prima creangă. Da! Am reușit. M-am urcat cu totul pe ea și am înaintat în patru labe, cât mai aproape de fereastră. Acum puteam auzi totul clar și puteam vedea relflexia Gloriei în geam.
---Se învârte prin New York, vreau doar să îmi spui dacă auzi ceva de el.
Se aude vocea lui Gio.
---Dar cine este acest păun, scumpule?
Scumpule? Femeie o să intru pe geam după tine și o să te strâng de gât.
Oare ce pun la cale?
---Un individ periculos, care atacă femei. Un mizerabil. A agresat o fată în Washington și s-a refugiat aici. Vreau să îl scot la lumină și să îl dau pe mâna tatălui fetei. Ar fi trebuit să îl găsesc până acum, dar am fost puțin...prins.
Blonda cu picioare de Barză a chicotit din nou.
---Apropo de asta, nu credeam să trăiesc până în ziua în care să mi-o prezinți pe soția ta. Sunt surprinsă.
---Și eu, scumpa mea, și eu.
Poftim?! SCUMPA MEA?! La dracu Giulio, tocmai mi-ai frânt inima. Am aflat ce era de aflat, ar trebui să plec până o să văd mai mult decât pot duce, dar curiozitatea mă împinge să mai stau puțin atârnată în copac.
---E foarte frumișică, mireasa ta.
---Termină cu prostiile, nu e frumușică.
...Au, Gio..
---E al dracului de frumoasă. Cea mai frumosă femeie pe care am văzut-o în viața mea. Și știm amândoi că am văzut mai mult de o grămadă.
Ok, acum clar o să mai stau suspendată aici.
---E de familie bună?
Familie excelentă, prințeso, nu că asta ar fi treaba ta. Doamne, mă calcă pe nervi.
---E nepoata lui Tonyo Capriosa, un Capo de Tutti Capi din Palermo.
---O, impresionant. Sexul cum e? E antrenată bine?
---A fost virgină, dar ne antrenăm împreună. E o mașină de oferit plăcere femeia aia. Și e numai a mea.
Oh, iubitule...sunt a ta mai mult decât știi tu.
---Stau și mă gândesc, Gloria, că sunt așa un nemernic norocos. Am dat peste ea din întâmplare, am vrut o aventură și am sfârșit prin a avea o soție, care vrea să îmi dăruiască o famile și care se întâmplă să fie un înger sexy și foarte inteligent.
Inima mea bate cu o viteză alarmantă și simt că plutesc de fericire. Tocmai m-am îndrăgostit din nou de soțul meu, blestemat să fie.
Prinsă în reveria mea și umplută de sentimente frumoase nu îmi dau seama și ridic mâinile pentru a le încrucișa sub bărbie de încântare.
Oh Doamne, asta nu e bine. Imediat mi-am poerdut echilibrul și genunghii încep să mi se clatine pe creangă. Oh, la dracu. Caut ceva de care să mă apuc, dar e în zadar...mă duc în jos. Am simțit cum cad și am scos un țipăt scurt și ascuțit de uimire și de spaimă. Norocul meu că nu sunt mai mult de doi metri până jos.
Am căzut pe spate, pe iarbă, și am gemut când am făcut contact cu solul.
La naiba!
Capul soțului meu apare la fereastră și văd cum expresia i se schimbă de la încruntare la uimire.
---Monalise?
---Bună, iubitule, îi spun cu voce cam sugrumată.

GIULIO

Buf!
Ce naiba a fost asta? Mă duc repede la fereastră să văd ce a făcut copacul ala să se scuture și rămân trăznit când privesc în jos.
Divinitatea își bate joc de mine!
---Monalise?!
---Bună, iubitule...
---Bună pe dracu!
E întinsă pe spate, ciufulită și plină de frunze și cu fusta ridicată atât de sus că pot să îi văd o parte din chiloți.
A căzut și sunt aproape sigur...că a căzut din pom!
Femeie nebună.
---Am greșit, Gloria, îi zic femeii care se afla în biroul meu. Nu e deloc inteligentă.
O iau la fugă spre grădina laterală și o găsesc pe Monalise tot pe pământ, culegându-și frunze și fire de iarbă din păr.
---Iubito, te rog, te implor din inimă, spune-mi că ai alunecat, nu că AI CĂZUT DINTR-UN NENOROCIT DE STEJAR.
A tresărit când am țipat, dar delicatețea sentimentelor ei nu e printre grijile mele în momentul ăsta.
---Păi, vezi tu Gio, de fapt...da.
Dumnezeule mare! Îngenunchez lângă ea și frustrarea și furia sunt înlocuite de panică.
---Ești bine? Te-ai lovit? Te doare undeva?
Soția mea dezaxată mă prinde de cap și mă sărută.
---Sunt bine iubitule, doar o vânătaie sau două.
---Mergem acasă în secunda asta, doamnă. Mișcă-te la mașină.
---...Dar eu am venit cu Sam.
---Lasă-l dracu' pe Sam și treci în mașina mea!
***
M-am abținut de la acte de violență până am văzut că poate să mergă și s-a urcat în mașină.
Am pornit motorul și am demarat.
---Te ascult. Ce căutai în copac?
Fără răspuns.
---Monalise, dacă trebuie să te întreb din nou o să îmi pierd cumpătul. Vorbește!
A tras aer în piept și a început să vorbească la viteză ei cea mai mare.
---Păi te-am văzut cu femeia aia în birou și tu ai fost foarte rece cu mine si am crezut că deja te-ai plictisit de mine și te-ai dus la alte femei; am hotărât să te urmăresc și să văd cu ochii mei. M-am urcat în pom să aud ce îi zici tipei și să văd ce se întâmplă...când am auzit ce i-ai spus despre mine m-am bucurat așa tare că   m-am dezechilibrat...și am căzut.
Să fiu al naibi! Trag pe dreapta și nu știu dacă să o strâng de gât sau sau să o sărut. Așa că o sărut. Pasional, apăsat, mistuitor și tandru, toate în acelaș timp.
---Iubito, uită-te la mine.
Ochii ei, de care sunt atât de fermecat din prima clipă i-au găsit pe ai mei.
---Să nu te mai pui în pericol, păpușico. Nicioda, nu contează din ce motiv, doar...nu mai îmi face asta. Era să mor de spaimă, a treia oară săptămâna asta.
---Gio, nu am vrut, dar tu și Gweneviv păreați așa apropiați...Gio eu...știu că noi nu suntem cu totul căsătoriți, dar eu NU vreau să te pierd, Morelli, mă auzi?
---Hei, ia ascultă-mă, suntem mai căsătoriți ca toate cuplurile din lumea asta. Sunt al tău și mai important, tu eștia a mea. Punct. Și o cheamă Gloria.
---Gio, mă omoară când te văd apropiat de alte femei, din trecutul tău. Și nu îmi pasă cum o cheamă.
Vocea i-a pierit și s-a uitat în jos. Draga de ea, e geloasă, iar asta mă face să fiu...fericit. Păpușica mă vrea doar pentru ea, iar eu aș omorâ cu drag pe oricine se gândește doar să o atingă. Pe absolut oricine.
Știu ce se întâmplă. Sunt pe drumul spre pierzanie pe care a pășit și tata, și Casian și majoritatea bărbaților. Tot ce rămâne de făcut e să accept asta și să recunosc.
---Ești geloasă.
---Da! Sunt...pentru că...sunt și gata!
---Ești geloasă pentru că nu vezi.
S-a uitat de câteva ori în jur nedumerită. Cum poate să fie inocentă ca un copil și seducătoare ca o escortă în acelaș timp?
---Ce să văd? Nu e nimic aici.
---Nu vezi cât de îndrăgostit sunt de tine, că te iubesc până la disperare, păpușico. Tu ești scopul meu.
Următorul lucru pe care l-am văzut au fost lacrimile ce se formau în ochii ei, după care a sărit pe mine.
---Nu plânge, păpușico, te rog nu plânge.
---Te iubesc. Atât atât atât de mult. Nu am nevoie de familia mea, de Italia, de prietenii mei. Doar de tine iubitule! Mereu!
---Perfect, pentru că nu am de gând să te împart. Nici acum, nici altă dată.
*******************************

P. S: scuzele mele pentru întârziere! Sper să fi ieșit ceva cât de cât bun. Pupici!!!

devoratoaredesuflete , draga mea, m-am tinut de promisiune, sper ca am salvat-o pe Bell de la lucruri rele! :)