Incurcat cu italianca!

Primele 7 zile ale familiei Morelli - I

Giulio

Sunt însurat...SUNT ÎNSURAT DE DOUĂZECI ȘI PATRU DE ORE să fiu al naibi! Sunt un om la casa lui! Cine ar fi crezut? Sigur nu eu.

O rază de soare a pătruns în cameră și mi-a tulburat somnul.
Deschid ochii și primul lucru pe care îl văd este doamna Morelli, care doarme dusă lângă mine. E superbă, atât de liniștită și frumoasă, înconjurată de satin alb.
Ciudata mea soție insistă să doarmă numai pe satin: ori e incredibil de pretențioasă, ori e puțin nebună. Înclin spre nebunie!
Se agită puțin și dă în lături țesătura care o acoperea. Acum am vedere aspura trupului ei fenomenal, îmbrăcat de o cămășuță de noapte roz, plină de găuri. În logodna noastră de opt zile i-am rupt aproape toată lenjeria. Trebuie să îi dau femeii bani de chiloți sau o să ajungă să stea goală tot timpul...și acum că am această perspectivă, poate nu o să îi mai cumpăr niciodată lenjerie.
Ochii ei mari și albaștri s-au deschis și mi-a zâmbit somnoroasă!
---Bună dimineața, soțule!
---Bună dimineața, nevastă. Cum te simți după noaptea nunții?
Păpușica s-a ridicat într-un cot și a început să își plimbe degetele pe absomenul meu.
---Mă simt...cum să spun? Doritoare?
Obraznica! Ridic din sprâncene și intru în joc.
---Doritoare de?
---De tine, dragul meu.
Hocus-pocus, sesam deschide-te și abracadabra, rostite simultan nu erau atât de magice precum cuvintele soției mele. Cum le-a rostit am sărit pe ea ca o pumă. Fătuca asta poate fi cea mai bună alegere pe care am făcut-o. Când mă uit la ea, când sunt lângă ea și mai ales în ea...simt o căldură în piept...o pornire de a o strânge în brațe.
---Păpușico, azi eu stau deasupra.
I-am văzut dezamăgirea pe chip, care a fost înlocuită repede cu un zâmbet drăcesc.
---Bine, dar eu stau cu spatele.
O Doamne! Da! Sunt un norocos nenorocit!
***

Ziua 1:
Monalise

Hu! Mi-am pierdut suflul. O să stau mai des cu spatele.
Acum îmi privesc soțul cum se îmbracă, pregătinduse de plecare. Are câteva întâlniri, și chiar dacă urăsc să îl văd plecând nu îi pot cere să stea acasa. Am stat doar noi doi în ultimele opt sau nouă zile. Oamenii lui au nevoie de el și nu îmi permiteam să îi dau viața peste cap și mai mult. Deja provocasem destulă dezordine. Monalise Morelli...Doamna Monalise Morelli. Mama o să moară de oftică pentru că nu a fost invitată la nunta mea. Nuntă, ipotetic spus. Eu și dragul meu proaspăt soț ne-am semnat certificatele de căsătorie la ambasada italiană, unde am rezolvat și problema cetățeniei mele. Am fost doar eu, el, Casian și soația lui. Sunt cam tristă din cauza asta, mereu mi-am imaginat că voi avea o nuntă frumoasă, cu prieteni și...și familia alături...
În final mă bucur că Gio nu a anulat căsătoria în primele douăzeci și patru de ore...am stat puțin cu teamă.
---Vrei să îți leg eu cravata, iubitule?
---Chiar te rog, tâmpenia asta nu se leagă niciodată cum trebuie.
Barbații-ei nu greșesc-lumea din jur e stricată.
I-am făcut un nod triplu complicat și elegant. Preferatul bunicului meu. A ieșit perfect căci îl mai făcusem de mii de ori.
Gio s-a studiat în oglindă și m-a sărutat pe creștet.
---Ești artistă!
---Când mă săruți pe cap mă faci să mă simt ca o fetiță.
M-a tras aproape și a repetat gestul.
---Ești fetița mea. Trebuie să plec, păpușico.
...Și dus a fost. Să văd acum cu ce îmi ocup timpul. Cât a fost el acasă nu a fost o mare problemă, Gio are metodele lui magnifice să mă țină ocupată.
Păi cred că nu îmi rămâne decât să mă plimb prin curte. Ah! Și să testez piscina.
****
Am stat în apă până m-am zbârcit ca un castravete bine murat, dar nu regret. Ador să înnot.
Am intrat în dressing căutând o rochiță lejeră să o arunc pe mine. Poate gătesc ceva pentru Gio, poate paste.
Ding-dong!
Gândurile mele casnice sunt întrerupte de sonerie. Oh Doamne! Primul meu oaspete ca "doamna Morelli". Indiferent de cine e trebuie să fac o impresie bună, vreau ca Gio să fie mândru.
Am coborât repede și am deschis ușa. Dincolo de ea erau doi domni masivi îmbrăcați complet în negru.
---Domnilor, cum să vă ajut?
---Dulceață, cu Morelli avem treabă, dar după ce terminăm afacerile cu el, poți să ne ajuți și tu. a zis unul din ei, cu un accent rusesc puternic.
Ruși! Urăsc rușii...sau cel puțin familia mea îi urăște.
---Soțul meu nu este acasă, vreți să îi transmit ceva! Le-am raspuns rece și superior, vreau să se care de la ușa mea.
---Soție?!
---Da, eu aș fi aceea.
---Morelli s-a însurat și nu ne-a chemat la nuntă. Păcat, ar fi fost o băută frumoasă.
---A fost o chestie de moment. Cu ce vă ajut domnilor?
Nu mai pleacă odată? Vreau să fac paste!
---Îmi cer scuze, doamnă Morelli, zice tipul care până acum a stat tăcut. Partenerul meu vorbește prea mult, nu am vrut să vă insultăm. Noi trebuie să îi lăsăm soțului dumneavoastră servieta asta.
Mi-a indicat obiectul din mâna lui.
---E micuță, deci probabil sunt bani.
Cei doi mă cercetează. Cred că s-au prins că știu despre afacerile lui Gio.
---Mda, zice cel care și-a cerut scuze.
---Păi, atunci poftiți înăuntru.
Cei doi au intrat și s-au așezat în sufragerie. Am luat servieta si am dus-o in seiful lui Giulio, norocul meu că îmi dăduse combinația.
Când m-am întors la cei doi oaspeți picați de nicăieri am pornit o conversație lejeră. Am aflat că îi cheamă Sven și Slav și sunt curierii lui Gio din Europa de Est. Soțul meu are o afacere mai mare decât credeam. După vreo douăzeci de minute ne-am mutat pe terasă, ca cei doi să poată fuma-evident țigări de foi- și să își poată bea vodka în liniște.
Trei ore, câteva sticle goale și patru concursuri de shot-uri mai târziu...tot acolo ne aflam, dar totul parea mai amuzant și mai încețoșat.
---Deci, Monalisa, nu ești americancă.
---MinalisE! Nu îmi mai strâmba numele! Și nu, nu sunt americancă, sunt italiancă.
---Italiancă?! Zice Slav, încântat. Cum a dat Giulio de tine?
---A avut afaceri cu bunicul meu, Tonyo Capriosa.
Hopa, am scăpat porumbelul. Rușii se uită ciudat la mine.
---Acel Tonyo Capriosa? Faci parte din Cosa Nostra siciliană?
Am zâmbit cu toți dinții. Admirația din vocea lor era evidentă. Asta e! I-am cucerit.
---Da! Acea familie Capriosa.
Tocmai voiam să le spun câte ceva despre familia mea când am auzit o voce tunând în prag:
----Ce dracu faceți voi aici?!
Vocea părea să vină din corpul soțului meu, dar nu sunt sigură. La naiba, dacă nu ar fi așa încețoșat totul!