Incurcat cu italianca!

Primele 7 zile ale familiei Morelli-III

Trailer-ul de la media este opera lui _Monserath , multumesc din nou, scumpa mea!

Ziua 5
Monalise

Astăzi nu voi intra în necazuri!
Astăzi nu o să fac nimic prostesc!
Astăzi nu o să mă mai urc în copaci!
Trei reguli simple pe carte trebuie să le respect, nu cred că inima lui Gio o să suporte încă o năzbâtie.
Le-am respectat în tocmai! Dimineața eu și soțul meu am luat micul dejun împreuna, am discutat și m-a avertizat să stau departe de belele.
Toată ziua am fost cuminte: am fost la Yoga, la o librarie și am angajat o nouă menajeră, iar acum, când este aproape ora unsprezece noaptea, îl aștept pe Giulio, cu masa frumos aranjată. A sunat și m-a rugat să luăm o cină târzie, cum să îl refuz...chiar dacă asta înseamnă kilograme în plus.
Este bine pentru noi să petrecem timp împreună, la urma urmelor încă suntem în luna de miere. Din păcate Gio e prins cu treabă mai tot timpul, iar eu nu pot să intru brusc în viața lui și să pretind o schimbare...
---Doamnă Morelli, ești cea mai frumoasă femeie din New York.
Prinsă în gândurile mele nici nu l-am auzit intrând.
---Doar din New York zici?
Frumusețea lui de jumatate de zâmbet a apărut.
---Din lume, asta voiam să spun, draga mea! Din toată lumea.
---Mult mai bine! Bine ai venit acasă!
Ne-am așezat amândoi, el în capul mesei și eu în dreapta lui, acolo unde trebuie să stea soția, după tradiția italiană.
Am discutat mărunțișuri, mi-a povestit despre cum merge firma lui și despre o nouă galerie de tablouri renascentiste care se va deschide în Manhattan luna asta. Cu toate că apreciam că se interesa de lucruri care îmi plac mie, nu voiam să mai sporovăim fără sens.
---Gio, când te-am auzit vorbind vu Greta, în biroul tau, spuneai ceva despre un om pe care îl cauți.
---Gloria. Iubito nu îi mai stramba numele fără rost, nu e nimic între noi. Nu e nimic între mine și...nimeni! Monalise, sunt îndrăgostit de soția mea, înțelege.
---Gloria, mă rog, cum zici tu. Despre ce vorbeați?
---Pai, da, am vrut ca ea să caute pe cineva. Are multe contacte și întrebările puse de o femeie nu dau de bănuit așa cum ar da un interogatoriu din partea oamenilor mei.
A început să mănânce fără să mai spună nimic. Ce naiba, de ce nu vrea să vorbească cu mine?
---Și pe cine cauți? E totul în regulă?
A pus furculița jos și s-a uitat la mine oftând?
---E...complicat. Nu vreau să te amestec în treburi din astea murdare.
Își bate joc de mine?
---Păi ia ascultă la mine, domnule gangster, nu te-ai căsătorit cu mine ca să nu mă amesteci. Ne-am înțeles că nu o să mă ții pe tușă.
---Dar..
---Nu am terminat. Treburi murdare? Păi, Morelli, doresc să te informez că eu alegeam ținute pentru hoarda de prostituate ale lui Don Paolo și făceam pe dealer-ița la jocurile de poker ale bunicului cu toți Capo de tutti capi din Sicilia. Nu mă sperie o mică vânătoare de oameni, ai înțeles?
---Certo, amore! Îmi pare rau că te-ai simțit exclusă, dar mereu uit că venim din acelaș loc.
---Nu mai încerca să mă impresionezi cu italia ta și spune-mi despre ce e vorba.
---Omul pe care îl caut se intitulează Păunul și este motivul pentru care a trebuit să plec din Sicilia fără să am șansa să te mai văd. A atacat o fată, fiica unui politician. Tatăl ei vrea răzbunare și a venit la mine pentru ajutor, a refuzat să plece din biroul meu până nu am vorbit personal. Su nu sunt mercenar, nu asasinez la comandă, dar a venit la mine și mi-a spus că în locul fetei lui putea fi oricine... M-am gândit la tine, la naiba! Și nu am avut cum să spun nu. O să îl găsesc pe nemernic și o să il duc pe tavă.
M-am ridicat de pe scaunul meu și m-am așezat în poala lui Gio.
---Iubitule, mulțumesc! O să îl găsești și el nu va mai face rău altcuiva. O să îl găsim împreună.
I-am înconjurat gâtul și am început să ne sărutăm ușor.
---Te iubesc, i-am șoptit!
Nu mi-a răspuns, dar în privirea lui se citeau sute de mii de cuvinte. Îl iubeam și mă iubea și acum trebuia să facem front comun.
---Iubitule...
---Da?
---Astăzi am...
---Ce? Ce Dumnezeu ai mai făcut? Dacă îmi zici că iar ai spionat prin copaci sau tufișuri o să ai o problemă cu mine. Chiar vrei să mă vezi albind?
Nesuferitul!
---Nu! Nu am făcut nimic rău, am vorbit cu Layla.
---Cine e Layla?
---E prietena mea, din Italia.
Am tăcut și am așteptat ca Gio să reacționeze, dar nu am primit decât o privire confuză.
---Layla este și o apropiată a familiei mele. Bunicul meu știe de noi...Știe că suntem împreună. Probabil Grant l-a anunțat de asta.
Mi-am plecat privirea. Îmi lipseau ai mei, mama cu gura ei mare și bunicul, dar nu aș fi renunțat la ce aveam acum.
---Păpușico, să nu te temi, ok?
---Nu mă tem, iubitule. Dacă nu ar fi știut unde sunt ar fi trimis oameni să mă caute. Acum că au aflat, o să trimită un mesager să mă aducă acasă, iar când voi refuza mă vor exclude din rândurile familiei Capriosa. Dupa aceea va urma un razboi rece, bunicul o să își folosească influența să îți blocheze afacerile din Europa și nu e indicat să vizităm partea aia de lume în următorii zece ani.
---Păpușico, eu nu vreau să fii tristă, dar al drcului să fiu dacă te las să pleci. Ești a mea și dacă familia ta are o problemă cu asta pot să aștepte.
---Să aștepte ce?
M-a mușct de claviculă și mi-a înfipt mâna în par. Hmm...pasiune spontană.
---Să aștepte să fac dragoste cu soția mea.
S-a ridicat de pe scaun, purtându-mă pe brațe spre dormitorul nostru. Și tocmai când am crezut că voi fi consumată de puterea pasiunii dintre noi, Giulio a domolit ritmul; am trecut de la a ne ciocni gurila la a ne mângâia reciproc.
De asta...de asta am ajuns să îl iubesc așa de tare și așa de repede. Nu pentru cuvintele frumoase, sau gesturi, nici măcar din cauza intimității dintre noi.
M-am îndrăgostit pentru că el a văzut bucățile ce lipseau din mine și le-a reclădit din forța lui vitală. În brațele lui totul era exact cum trebuie să fie; aici nu mai sunt fiica sau nepoata cuiva, nu mai sunt prietena cuiva, verișoara...nici măcar fetița îndrăgostită de artă. Aici sunt femeie.
---Te iubesc, i-am repetat eu.
---Și eu păpușico, o să vezi. O să simți.
Ne-am prăbușit pe pat împreună, iar eu am fost cuprinsă de o stare indescriptibilă. Era mai bine decât prima oară când am făcut dragoste.
Perfecțiune.
Aud ploaia cum se lovește de ferestre și îmi acoperă gemetele, îl aud pe Gio mârâind cu capul adâncit în curba gâtului meu și mai aud și corpurile noastre iubindu-se.
Înalț o rugăciune Divinității să oprească acum timpul...în clipa asta perfectă.
Ca și cum cerul mi-a ascultat rugăciunea, în clipa următoare un fulger a luminat noaptea, însoțit de un tunet asurzitor.
M-am speriat groaznic, am scos un țipăt ascuțit și am rămas înțepenită sub Giulio, care se uita la mine îngrozit.
---Monalise, ești bine?
---D..D-Da!
---În numele lui Dumnezeu, era să mor de spaimă. Ce te-ai speriat așa? E doar un tunet.
M-a sărutat pe tâmplă și a început să coboare spre gâtul meu,dar i-am pus o mană pe piept și l-am oprit.
---Nu, iubitule. Nu mă înțelege greșit, dar vreau să ne oprim.
---Păpușico...
---Te rog, Gio. Nu mă simt bine.
---Bine înțeles, iartămă.
Tremuram din toate încheieturile și nici măcar atingerea soțului meu nu mă putea calma.
Gio mi-a depus un sărut pe frunte, dar în momentul în care s-a mișcat, o durere ascuțită mi-a străbătut zona intimă.
---Ah! Stai!
El s-a ridicat spre brațe și m-a privit cu ochii măriți.
---Gio, mă doare. De ce?
---Monalise, nu te speria!

Giulio

Nu pot să cred că ni se întâmplă asta! Blestemată seară!
---De ce? Ce se întâmplă, Gio?
---Nu te speria, i-am repetat. Monalise, cred că...suntem înțepeniți.
O cută i s-a format între sprâncene.
---Ce vrei să spui Giulio? Cum adică înțepeniți?
Mda...nici mie nu-mi vine să cred.
---Păpușico din cauza sperieturii ți s-au încordat mușchii din...interior.
---ÎȚI BAȚI JOC DE MINE?!
---Și eu sunt surprins iubit-o, nu am mai pățit așa ceva.
---Mai taci, Gio! Pe mine mă doare.
---Păi să știi că nici eu nu stau prea comod, mă strângi ca o menghină!
---Sei un idiota!
O, minunat! Acum îmi face morală în două limbi. De parcă e vina mea că ea sare în sus la fiecare zgomot. Nu, nu, nu. E vina ei și numai a ei, ca suntem în impostaza asta incomodă.
Când privesc în jos o văd speriată, uitânduse la mine ca un iepure încolțit și oftez. Nici nu știu de ce mă plâng atât de tare, sunt blocat în locul meu preferat din toată lumea.
O să mă omoare de tânăr, o să mă aducă în pragul nebuniei, dar o iubesc și știu că are dureri. Trebuie să ies din ea, fără să o rănesc.
---Iubit-o, relaxează-te, da? Inspiră și expiră. Trebuie să scapi de încordare ca să nu te mai doară când mă trag.
A dat capul pe spate, fixând cu privirea un punct pe tavan și a început să respire liniștit.
Am așteptat așa, în liniște, fără să o tulbur, chiar dacă strânsoarea ei începea să doară ca dracu.
---Gata, iubitule. Sunt relaxată.
---Stai liniștită, păpușico! O scoatem noi la capăt.
Am început să mă retrag ușor, dar mâinile micuțe a le Monalisei s-au lipit de pieptul meu și a scos un scâncet. Urăsc faptul că simte durere, dar nu putem să stăm așa la infinit, așa că imediat ce am simțit că se relaxează m-am spucit în spate.
În zadar, tot ce am reușit a fost să o fac pe ea să sufere.
---Au, Giulio. Ce pisici faci?
Am oftat din nou.
---Uite păpușico, trebuie să nemișcăm amândoi spre marginea patului ca să pot ajunge la telefonul meu de pe noptieră.
---A, și ce vrei să faci? Să filmezi asta? O să te omor, Giulio, mă auzi? Cu mâinile astea două!
---Nu te mai enerva așa. Vreau să sun o ambulanță!
Maxilarul i s-a prăbușit.
---NU!
---Cum adică "nu"?
---Nu o să suni pe nimeni să spui ca suntem...blocați, ai înțeles Morelli?
---Trebuie, scumpa mea. Nu vreau să te rănesc. Avem nevoie de un medic.
Când am auzit-o oftând mi-am dat seama că a cedeat.
Ne-am chinuit și cumva am ajuns la telefon, am apelat serviciul de ambulanță și o jumătate de oră mai tarziu stăteam pe canapeaua de la parter, după ce plecaseră medicii.
Monalise stă lângă mine și este mai roșie ca o sfeclă.
---Iubito...
---Îmi e așa rușine, Giulio.
---Să nu îți fie. A fost o întâmplare și suntem căsătoriți. Oamenii se așteaptă să mă culc cu tine.
---Dar nu se așteaptă să avem nevoie de paramedici care să ne aducă lubrifiant.
Mi-am înăbușit un hohot de râs și am tras-o spre mine.
---Promite-mi ceva, Giulio. De fapt, jură-mi!
---Că nu vom mai face dragoste din nou?
---Doamne iartă-mă, nu!
Am râs din nou
---Bun, pentru că nu aveam de gând să fac asta.
---Jură-mi că nu o să spui nimic nimănui despre seara asta.
---Nu aș spune nimic nimănui despre nici o seară cu tine, prostuțo.
---Vorbesc serios! O să luăm asta cu noi în mormânt și dacă aflu că ai spus cuiva te părăsesc.
Am strâns-o mai tare în brațe. Asta nu e o glumă bună, dar păpușica are dreptate. Asta o să fie mica noastră amintire de care vom râde la bătrânețe.
---Te mai doare?
---Nici sa nu te gândești, mă duc să dorm.
---Nu mă gândeam la...nici măcar ceva scurt?
---Nu vrei tu să dormi aici?
Am început să râd și mi-am urmat soția în dormitor.
O seară plictisitoare...e tot ce îmi doresc!