Incurcat cu italianca!

Capitolul 7

Giulio.

Nu îmi place să lucrez până târziu! Trebuie să îmi găsesc o secretară sau pe cineva să îmi pună programul la punct.
Am avut o zi de vineri tare încărcată: câteva întâlniri pentru afacerile imobiliare, câteva întâlniri mai spre limita legii și am luat legătura cu oamenii mei de contact din Bronx, care îl caută pe "Păun".
Poate sunt exagerat de iritat, dar sunt erect de câteva zile bune și nu mai suport asta.
Casian a intrat în biroul meu, foarte binevoitor:
---Dacă nu scapi de încruntarea asta o să îmbătrânești mai repede ca mine. Ce ți-au făcut italienii de ești așa posomorât. Credeam că o să îți facă bine puțin bronz.
---Casian, poți să faci ceva pentru mine?
---Bine înțeles băiete. Ce vrei?
---Care e posibilitatea să găsesc pe cineva din alt stat, dcă nu știu nimic despre ea, doar un nume, care poate fi inventat?
---Zero. Cine te crezi? Arhiva Natională?
La dracu!
---Atunci vreau să îmi găsești câteva femei.
---Dai o petrecere?
---Nu, vreau sa le găsești pentru mine.
A izbucnit în râs. Asta îmi mai lipsea, omul meu de încredere să mă ia în râs.
---Deci despre asta e vorba. O femeie. Ești în patru labe?
---Încetează! Vreau doar să am pe cineva în pat. Vreau să îmi cauți câteva femei scunde, cu păr șaten nu foarte lung și ochii albaștri.
A început să râdă și mai rau. Ce noroc are omul ăsta că îl respect așa mult! Altfel l-aș fi luat de barbă și l-aș fi condus afară.
---Pe o scară de la 1 la 10, cât de disperat ești după ea, Gio?
---Ea nu are nici o legătură cu ce îți cer eu!
---Sigur că nu.
---Știi că nu mă interesează femeile pe termen lung.
---Am mai auzit replica asta. La tatăl tau. Am avut grijă să o reamintesc în discursul de la nunta lui.
Mârâi și mă uit la el amenințator.
---Câte fete vrei?
---Cât de multe găsești.
**
Lucky Charm este cuibul viespilor din Queens. Aici poți să găsești orice și pe oricine vrei: traficanți, polițiști corupți, proxeneți, cămătari și pe mine. E unul din locurile cele mai sigure pentru afaceri și cum se află în teritoriul meu e locul unde eu și băieții ne omorâm serile.
Separeul meu are baldachinul tras, lumina e slabă și atmosfera e intimă. Șeful de sală a aprins lumânări și cred că a dat și cu parfum pe aici. Ce dracu, îmi caut o târfă, nu o scot la cină!
În fața mea stau șase tipe frumos aliniate, alese pe sprânceană de Casian, toate prostituate de lux exagerat de scumpe.
---Tu, din mijloc.
---Da, dulceață. Vrei să vin mai aproape?
---Ai ochii verzi. Vreau să pleci.
Rămâne fără replică o secundă după care vorbește din nou:
---Pot să îmi pun lentile. Te las să alegi culoarea.
---Afară!
Cred că am speriat-o căci s-a ridicat imediat și a plecat.
Au mai rămas cinci. Se încadrau în standarde. Toate erau mărunțele și frumoase, îmbrăcate provocator. Păpușica nu ar fi purtat hainele astea nici moartă. Trebuie să găsesc în una din tipele astea ceva să mă atragă, să îmi aducă aminte de ea. Să o duc într-o baie și să o regulez bine până scap de frustrare.
Casian are dreptate, sunt în patru labe.
---Morelli, scumpule, ești cam departe. Nu vrei să vii pe canapea cu noi?
Nu, nu vreau!
---Mai bine te muți tu lângă mine. Nu îmi place să stau înghesuit.
Atât i-a trebuit să audă. A venit și s-a pus la mine în poală, cu fundul bombat     încadrându-mi partea mea cea mai prețuită.
Care parte din "nu vreau să stau înghesut" nu a înțeles?
Mi-a simțit erecția și a zâmbit ca pisica la oala cu lapte.
---Te-am stârnit deja?
Nu!
---Poți mai mult de atât.
Se aplecă și mă sărută cu foc. Nu e rea, dar vreau mai mult.
O prinde ceafă și îi răspund. Gura ei se freacă de a mea cu ardore, se vede că vrea tare mult banii mei.
Mă încalecă și fusta ei dezgustător de scurtă se ridică, lăsându-i fundul pe afară. Am apucat-o de o fesă și am mangâiat-o, dar ea mi-a luat mâna și a îndreptat-o mai jos, ghidandu-mi degetele spre intrarea ei.
Femia asta nu are pic de rușine!
Dacă ea îmi cere, eu o să îi dau! Fără să le iau în seamă pe celelalte patru târfe îmi bag degetul în ea. A mormăit ceva, cred că a spus "mai mult" și a început să se agite. Dinții ei se înfig în buza mea...tipa e profesionistă, știe cum să își facă meseria.
Părul ei șaten este răsfirat în jurul meu  și      m-am lăsat dus de val. Am mai bagat un deget în ea...și apoi încă unul. Aș fi putut să îl bag cu ușurință și pe al patrulea.
...Am în brațe o femeie de cinci stele. E frumosă, e pregătită, e pasională. Dar mai important, nu e. Nu e păpușica mea! Monslise nu ar fi putut să ia trei degete, cel puțin nu până nu o învățam eu cum.
Am zâmbit la gândul ăsta și m-am oprit din schimbul de fluide cu femeia de pe mine. Ea m-a privit întrebătoare:
---Vrei să plecăm?
Da!
---Bună idee, dă-te de pe mine, și pleacă.
---Giulio, pot să te fac să te simți bine!
Nu mai aveam chef de asta. I-am dat o sumă de bani care să acopere deranjul și i-am facut semn să plece. Așa le-am expediat și pe celelalte patru.
Le urmăream cum părăsesc pe rând separeul, dezamăgite și surescitate. Ar fi sărit pe mine și eu le-am dat cu piciorul.
M-am sters bine pe mâini cu un șervețel îmbibat în mult alcool. Nu mai sunt așa mândru de ce am făcut.
După ce un chelner a ridicat baldachinul și   mi-a adus o sticlă de tărie, a apărut și Casian la masa mea.
---Care din ele?
---Nici una...
---Serios?
De ce am simțit o undă de mândrie în vocea lui?
---Se pare că o să scap singur de erecție. Nu am mai facut asta de la paișpe ani. În ce mă transform?
Casian zâmbește la mine cu toți dinții și mă bate pe umăr.
---În tatăl tau.
Știu ce vrea să spună. Tata fusese un cuceritor până să dea peste mama. Ziua în care a cunoscut-o a fost ultima lui zi de beție și desfrâu. După vreo două luni erau deja căsătoriți și eu eram pe drum.
Dar eu sunt în altă situație. Păpușica mea era pe cealaltă parte a planetei și eu nu puteam să dau de ea. Un râs amar mi-a iesit din gât, nici măcar nu îi lăsasem ei o cale să dea de mine.
La dracu cu toate!
---Am rezolvat cu terenurile pentru centrul de ajutor. Proprietarul e de acord să ți le vândă, dar la supra-preț.
---Casian, nu banii sunt problema mea. Vreau să țin asta anonim. Să nu zică toți că m-am înmuiat.
---Gio, nu ești slab, ești un om bun. Sunt mulți care au nevoie de ajutor aici, în Queens. Femei, copii, oameni fără adăpost. Ideea ta cu centrul de ajutor este singura șansă pe care o au. Faci ceea ce trebuie și oamenii îți vor fi recunoscători. Așa cum îi sunt eu tatălui tau pentru că m-a adunat de pe străzi.
De aia nu vreau să afle nimeni! Cum faci un act de caritate, toată lumea are lacrimi în ochi.
---Fă ceva să nu apară numele meu pe nicăieri.
---Am făcut. Avocatul tau a înființat o fundație în nume anonim, trebuie doar să îi dai un nume și să semnezi câte ceva.
Un nume...ceva blând, ceva care să inspire protecție. Poate numele mamei, sau un nume de Sfânt.
---Monalise.
---Poftim? Casian nu înțelege la ce mă refer și se uită ciudat la mine.
---Numele fundației.
---Monalise? Aham,înțeleg.
Mai da-mi pace, vrei?
---Nu e ce crezi.
---Sigur că nu.
A lăsat-o moartă și a început să îmi dea ultimele detalii ale unui transport de piese de artă furată de naziști. Asta e noua mea achiziție, o colecție restrânsă, de unsprezece tablouri și cinci statui, dar care valorează o grămadă de bani pe piața neagră.
Când terminăm discuția vrem să mergem la ruletă, dacă tot nu dau banii pe curve, măcar să fac ceva cu ei.
Casian a început să zică ceva despre un număr norocos, dar s-a oprit brusc.
Nu prea mai eram atent, dar am vazut cu coada ochiului un trup de femeie. Respectiva, o blondă, se așează pe canapeaua din fața mea și sunt pregătit să o expediez,dar atunci o privesc în ochi.
Nu se poate! Ohii ăia. Sunt atât de albaștri. Sunt...sunt ochii ei.
---Bună, mă căutai, domnule Morelli?
Ați văzut vreodată un bou care se uită într-un punct fix? Pentru că așa arăt eu acum. O privesc, incapabil să fac ceva. Vreau să îi răspund, vreau să o ating, să sar pe ea, dar nu pot. Sunt încremenit în fața frumuseții și a tupeului ei. Cum a ajuns aici?!
---Nu te caută nimeni. Poți să ne lași acum.
Monalise nu l-a luat în seamă pe Casian. Se uita în ochii mei ieșiți din orbite, așteptând o reacție.
---Casian, lasă-ne singuri.
Nu puteam să îi văd expresia prietenului meu, căci nu voiam să îmi iau ochii de la Monalise, dar l-am auzit ridicându-se.
---O singură întrebare, frumoasă domnișoară...
De ce îi spune el că e frumoasă?
Ce naibi, Morelli. Nu mai face crize de gelozie.
---Da? A răspuns privindu-mă în continuare.
---Sunteți italiancă?
---Si!
Casian nu a mai zis nimic, dar a plecat hohotind și a lăsat din nou baldachinul jos.
Câteva secunde, sau minute, nu știu sigur pentru că pierdusem noțiunea de "timp" undeva în ochii ei adânci, între noi a domnit tăcerea, până când buzele ei s-au deschis:
---Giulio, eu...sincer mă așteptam măcar să mă saluți.
Încă nu primește nici o reacție din partea mea.
A mai stat câteva momente așa și spre uimirea mea o lacrimă i s-a prelins pe obraz.
Cine mi-a făcut păpușica să plângă?
---Atunci eu o să plec, nu vreau să te deranjez.
La dracu, eu sunt idiotul, eu am facut-o să plângă! A interpretat greșit tăcerea mea...
Vrea să se ridice dar o prind de mână și o trag spre mine peste masă, până ajungem să avem gurile lipite.
---Păpușico, șoptesc, și ea se agață de gâtul meu ca să poată trece peste masă.
Cumva ajung să o țin în brațe. O țin strâns și o sărut cu patos. Femeia asta era dorința mea cea mai arzătoare.
E atât de receptivă, mă trage de păr și îmi răspunde la săruturi, chiar cu mai multă pasiune decât mine.
Zâmbesc pe buzele ei.
---Ți-a fost dor de mine, păpușico?

Monalise

Dacă mi-a fost dor de el? Sunt aici, nu?
Nici mie nu îmi vine să cred că sunt aici...aici în brațele lui, asaltată de gura lui. Mă sărută de parcă vrea să sugă toată viața din mine.
---Da. Și cred că și eu ți-am lipsit, Giulio.
Râde și devine din nou stăpân pe gura mea. Oare ne vom săruta vreodată ca oamenii normali, nu ca niște psihopați?
Nu m-am mai putut abține și am început să îmi plimb mâinile pe umerii lui. M-am îndreptat spre gulerul cămășii, iar mai apoi spre nasturi, încercând să îi deschid, dar mâna lui mi-a prins încheietura și m-a oprit.
Acum ce mai e?
---Nu aici, păpușico. Nu aș risca să te vadă și altul așa. Asta, a zis și a strâns-o pe Venus în palmă, e doar pentru mine.
Doar pentru el. Numai și numai pentru el...
---Trebuie să așteptăm până termini aici?
Jumătatea lui de zâmbet a apărut. Îmi lipsise așa mult.
---Plecăm chiar în secunda asta. Vreau să îți arăt cât de dor mi-a fost de tine.
Scoate din portofel câteva bancnote de o sută de dolari și le aruncă pe masă.
Când ne ridicăm, Giulio se uită la mine de sus până jos și râde încet.
---Păpușico, ce e cu rochia asta?
---Hei, trebuia să intru cumva aici. De aici costumația...și peruca. Știai ce pază bună are localul ăsta?
---O să îmi povestești totul despre asta, mă sărută din nou cu foc, dar mai târziu!
Îmi prinde mâna într-a lui și mă trage după el spre ieșire.
---Giulio, ușor, am tocuri.
---O să te iau pe sus!
Ce catâr mi-am găsit.
---Lasă că mă descurc!
Am ieșit din local și am vazut-o pe Jaqline vorbind cu soțul ei proxenet. Când am trecut pe lângă ei au zâmbit încântați de reușita mea și eu le-am întors gestul.
Mașina lui Giulio era aproape. O mașină sport, neagră, cu un cal pe ea. Nu e Ferrari...cred că e un mustang.
Giulio îmi deschide ușa și așteaptă ca eu să urc, dar stau pur și simplu și aștept.
---Păpușico, ce faci?
---Nu ai de gând să mă lovești?
S-a încruntat la mine, neînțelegând ce vreau să spun. Doamne, chiar trebuie să îi spun pe litere.
---Să te ce?
---Să îmi dai o palmă peste fund, asta ai făcut data trecută. Mi-a plăcut.
A râs și m-a tras într-un sărut.
---Of, păpușico!
M-a întors cu spatele și m-a împins în față, țintuindu-mă de capotă.
Cât de sexy poate să fie asta!
Mi-a dat o palmă pe fiecare fesă și m-a întors din nou cu fața la el.
---Îți promit că o să te înroșesc imediat cum ajungem în pat. Putem să mergem acum?
---Da, haide! L-am sărutat și m-am urcat pe scaunul din dreapta.
Iubitul meu era în flăcări. Conduce de parcă suntem la raliu.
Stai, tocmai l-am numit iubitul meu?
---Gio, conduci cu viteza peste limită.
---Serios?
Mi-a arătat jumătatea lui de zâmbet și a accelerat și mai tare.
În curând părăseam orașul și intram pe poarta unui conac dintr-o zonă rezidențială. Seamănă mult cu Orașul Vechi din Palermo, unde se afla vila bunicului.
---Unde suntem, Gio?
---Prima oară m-ai dus la tine acasă. Acum suntem la mine. Așa e corect.
Am chicotit și l-am privit încântată.
Casa lui Giulio era superbă, dar foarte impersonală. Totul e sobru, impecabil, curat și aranjat. Era o casă, dar nu era un cămin. Și totuși aveam de gând să mă bucur de ce are de oferit locul ăsta.
Nu știu cum am observat ce e în jur, pentru că am intrat , evident, sărutându-ne cu disperare.
---Du-mă în pat, Giulio!
---Nu ti-aș refuza asta!
Nu mi-ar refuza. Adică nu mi-ar refuza MIE. Pentru că și el simte ce simt eu...îi pasă. Vreau așa mult să îi pese!
O nu...mă îndrăgostesc!