Incurcat cu italianca!

Lupara vs Tommy Gun-II

Giulio

Trebuie să gasesc o cale sa stau de vorbă cu Capo Tonyo. Vrea război? Asta o să primească, dar vreau un război curat. Nu o sa o pun pe Monalise în pericol sub nici un chip.
O privesc cum doarme liniștită, încolăcită în jurul meu și inima mi se strânge de teamă. Nu am mai simțit  asta de când tata pleca noaptea la răfuieli pe stradă. Eram un copil pe atunci, îl vedeam plecand cu pistolul în buzunarul din spate și mereu simțeam paralizia fricii. Nu știam că el inspira tuturor acelaș sentiment. Dacă aș fi fost jumătate din bărbatul care a fost el , nu mi-ar mai fi fost teamă pentru siguranța soției mele. De aia au spus toți că trebuia să mai facă un copil...
Eu nu sunt ca tata. La dracu! Sunt mai jalnic în treaba asta cu mafia decât a fost mama.
Sunt jalnic...Dar Monalise nu o să aibă de suferit din cauza asta. Am făcut deja aranjamentele cu Casian. La primul foc de armă ea dispare din oraș. Oamenii mei or să o scoată de pe aeroportul JFK cu o cursă privată și o să o escorteze până la Tokyo. Acolo o să fie în siguranță sub protecția unor prieteni de familie din Yakuza. Prietenii tatălui meu...tot el mă scoate și din beleaua asta.
---Mmm...
---Te-ai trezit păpușico?
---Nu chiar. Doar pe jumătate. Cât e ceasul, Gio?
---Aproape prânzul.
S-a ridicat în șezut, cu o privire speriată pe chip.
---Prânz? De ce nu m-ai trezit?
---Unde te grăbești? Pierzi vreo programare la salon, păpușico?
I-a apărut o cută între sprâncene de la încruntare.
---Nu mai face glume, Morelli! Trebuie să ajung la centrul de ajutor. Arhitectul cu care am vorbit la ultima vizită, spunea că vrea să ne uităm împreună cu niște planuri.
---Arhitectul o să stea acolo toată ziua, nu te mai înfoia așa la mine. Eu trebuie să ajung la birou, Casian are vești pentru mine. Să nu pleci nicăieri fără Sam, ok.
---O să fiu bine.
---Am vorbit foarte serios. Nu dispari din raza lui vizuală.
---Bine. Degetele ei au au început să coboare ușor de la bărbia mea spre piept, apoi dezmierdând în continoare până la pelvis. Dar dacă eu pot să ajung târziu, sigur poți și tu...
Tare aș vrea păpușico...să stau aici cu tine. Dar nici locul special din interiorul tau nu îmi poate alunga grijile de pe cap acum.
---Nu...nu pot păpușico. Eu...chiar trebuie să fug. Am așteptat să te trezești să îți spun unde plec. Dar...
Mi-a aruncat o privire ciudată. Refuzul meu a năucito cu totul. Și eu sunt mirat, de obicei eu sunt ala care se roagă de ea, dar am capul în altă parte și nici un minut din clipele mele cu ea nu o să fie încărcate de lucruri din astea.
---Umm...bine...presupun. Adică, dacă ai treabă, ar trebui să pleci.
Mă dau jos din pat fără tragere de inimă și încep să caut niște haine prin dressing.
Când am ieșit pe ușă am aruncat o ultimă privire în urmă, spre soția mea. Privea spre fereastră, puțin încruntată. O rănise într-o oarecare măsură refuzul meu cam abrupt, dar am nevoie să mă înțeleagă.

***
Dacă mă uit în urmă pot să mă gândesc la o sumedenie de zile proaste, dar asta pare să le fi pus capac la toate. Capul mă doare, urechile îmi țiuie, cafeaua e amară, mizeria asta de birou trebuie clar zugrăvită și Casian nu înțelege ce îi spun.
---Deci, Gio, pe scurt, toată lumea din oraș se aștepta ca italienii să aibă o problemă cu tine, dar încă nu se aude nici o vorbă pe stradă despre vreun mesager trimis după Miss Italia. În schimb, echipa de supraveghiere a găsit ascunzătoarea Păunului. Zi de zi apare la un bar din Bronx, dar știe că cineva îl caută. E prudent.
Mă aplec amenințător peste biroul masiv din lemn de nuc. Doamne, parcă toți vor să mă aducă aproape de marginea prăpastiei. Dacă lucrurile mai merg în felul ăsta, al naibi să fiu dacă nu sar!
---Casian, ascultă aici, Păunul poate să se ducă dracului cu pene cu tot. Este ultima mea problemă. Du-te și prindel tu, și livrează-l senatorului cu o fundă pe cap. Soția mea e în pericol, sub amenințarea armei. Asta mă interesează.
---Nu mai exagera băiete, tu ești în pericol, nu ea. Ai o echipă destul de mare să aibă grijă de ambele probleme și vorbesc acum doar de oamenii de încredere. Cu tot cu băieții de pe străzi și din carteluri ai o mică armată în New York. De ce îți faci atâtea griji?
---Pentru că nu știu sigur cu ce ne confruntăm.
---Păi asta se poate rezolva. Adu-o pe Miss Italia să ne spună cu ce arsenal vine familia Capriosa.
---Nu pot să-i cer asta. Nu o să o forțez să încalce Omerta.
---Să ce?
---Legea tăcerii. Nu o să o pun să își trădeze familia.
Casian a oftat și și-a dus o mână la ceafă. Aha, acum vezi și tu cum e să te frămânți, bătrâne.
---Păi, de când te sperie pe tine necunoscutul. Ce dracu, băiete? Ai uitat cum te-ai vârât în asta de la început? Ai traversat oceanul cu un vapor plin de focoase israeliene, tu și încă trei oameni. De când te-ai înmuiat?
Bună întrebare.
---De când am ajuns la cheremul unei femei.
---Totuși, Păunul a însemnat o afacere importantă pentru tine. Dacă îl lași acum să dispară e posibil să îți scape printre degete.
---Știu foarte bine asta. La dracu! Am început să îl caut tot din cauza ei. Senatorul mi-a spus că în locul fetei lui ar fi putut fi oricine. Monalise mi-a trecut prin cap.
---Uite, o să am grijă de ambele chestiuni. O să pun doar doi sau trei băieți să stea după Păun, iar restul o să verifice dacă avem sicilieni prin preajmă. Ce altceva mai vrei să fac?
---Încearcă să iei legătura cu oamenii lui Capriosa din Palermo. Cât mai discret posibil, vreau să ajung să vorbesc cu el direct. Fără intervenția acel Don de doi lei.
---O să...
S-a oprit din vorbit când ușa s-a trântit zdravăn de perete. Pentru o secundă am crezut că suntem invadați, dar era doar Sam...arăta disperat. Avea hainele zdrențuie și sânge pe mâini. Nu! Doamne, nu!
Monalise...
---Unde e soția mea?
---Doamna Morelli a...a ajuns la spital.