Puterea Celor Trei

Salvarea

Paloma Pov.

Nu pot sa cred ca totul incepe aici si acum.Nu suntem pregatite,nu avem arme.Ma plimb agitata prin cabana prietenelor mele.Abia am reusit sa parasesc cabana in care stau eu dupa ce am primit un mesaj de la Sophia in care imi cerea ajutorul.Sean a pus multe intrebari si nu a vrut sa ma lase sa plec singura,dar am fugit cat timp el isi cauta ceva de imbracat.Acum o astept pe Camille si sper sa se grabeasca pentru ca fiecare minut e important,iar Sophia isi poate pierde viata daca nu ajungem la timp.Usa cabanei se izbeste de perete si bruneta intra repede inauntru.

- Ti-a spus unde au dus-o ? intreaba dandu-si cu mana prin par.

- Nu ! Asta e tot ce a zis,spun aratandu-i mesajul.

" Ajutor ! Sunt ei ! ".Camille citeste mesajul de cateva ori si se incordeaza vizibil.Probabil si-a dat seama ca sansele noastre de a o salva pe Sophia sunt cam mici.Insa nu ma dau batuta,cu sau fara arme,cu sau fara plan de lupta, chiar daca nu stim locatia, tot o sa ne aducem prietena inapoi.

- Ce facem acum ? intreaba ingrijorata.

- O sa-i localizez telefonul. Calmeaza-te, Cami ! O s-o gasim, ii zic luand-o in brate.

Ma repezesc la laptop.Scriu datele telefonului ei, introduc cateva parole si gata. Am aflat ca Sophia se afla la 50 Km de noi.O luam la fuga spre masina mea.Il vad pe Sean venind spre noi si cand ne observa si el imi striga numele.Urcam repede in masina fara sa-l bag in seama si plec de pe loc cu o viteza destul de mare.Il vad pe Sean in oglinda retrovizoare,pare speriat,dar si nervos. Acum nu-mi pasa de el,am o problema ce necesita toata atentia mea.Viteza cu care conduc e ametitoare,insa frica este ultimul sentiment pe care-l voi avea facand asta. Din cand in cand ii mai arunc cate o privire lui Camille care e agitata,la fel ca mine.Incetinesc si fac stanga pe un drum neasfaltat.Dupa inca cativa metri GPS-ul nu mai scoate niciun zgomot,semn ca suntem in apropierea telefonului pe care l-am localizat.

- Nu se poate sa fie aici, spune Camille, cat vezi cu ochii e numai camp !

- Nenorocitii ! marai. I-au aruncat telefonul pe aici pe undeva ca sa ne induca in eroare !

Cad pe ganduri. De ce nu m-am gandit la asta ? Cat de proasta am putut fi crezand ca o vor lasa sa-si pastreze telefonul. Ma uit in jur, e pustiu.Privirea mi se opreste pe o cladire darapanata ce se afla la o distanta considerabila fata de noi, abia o pot vedea.Apas acceleratia si merg spre acel loc.Opresc masina la cativa metri distanta pentru a nu fi observata de cineva.Camille coboara grabita,dar o opresc.

- Stai ! Ce o sa facem acolo ? Nu avem nicio arma.

Ea nu-mi raspunde si imediat scoate din buzunarul interior al vestei pe care o poarta un pistol. Maresc ochii surprinsa.De unde il are ? La fel de tacuta imi intinde pistolul,iar eu il iau.Din spatele colantilor mai scoate o arma asemanatoare cu a mea si imi face semn sa pornim spre cladire.As vrea sa stiu de unde a facut rost de arme si de ce nu mi-a spus ca le are,dar asta e cel mai nepotrivit moment pentru intrebari si raspunsuri si, in plus, chiar ma bucur ca avem cu ce sa ne aparam. Inaintam cu pasi mari spre cladirea ce pare a fi parasita.Cand ajungem in fata ei observam doua Geep-uri negre cu geamuri fumuri.Le analizam indeaproape,insa un tipat ascutit ne face sa tresarim.Ne uitam una la alte.In privirea Camillei se citeste teama.

- O sa fie bine, e tot ce spun inainte sa o trag dupa mine spre intrare.

Urcam in fuga cele cateva trepte ce stau sa cada si ajungem intr-o incapere imensa si neluminata.Micutele geamuri sunt acoperite doar de niste fasii de panza ce se misca dintr-o parte in alta, purtate de vant. Aici e frig. Pasesc usor tinand pistolul in fata, gata sa trag in orice moment. In spatele meu Camille inainteaza aparent relaxata, avand atat mana libera, cat si cea in care tine pistolul, pe langa corp. Dupa inca cativa metri parcursi lovesc, din neatentie, ceva ce face zgomot cand aluneca pe podeaua din ciment. Ma aplec si iau acel obiect in mana. E destul de greu. Am mai vazut asa ceva, dar nu stiu exact ce e. Camille vine langa mine si imi ia obiectul din mana. Fara sa-l studieze prea mult imi spune :