Aspectul fizic pare sa conteze mai mult decat forta interioara, iar fratii Royce dau dovada de acest lucru in momentul in care se indragostesc de cele trei fete misterioase si ametitor de frumoase. Ele sunt departe de a fi doar niste papusi nou veni...
Ciripitul pasarelelor imi distruge inca o dimineata. Ma dau jos din pat si imi tarai picioarele pana la fereastra pe care o inchid. Nu-mi amintesc sa o fi deschis aseara, am fost prea bulversata ca sa mai fac si asta asa ca m-am trantit in pat si am adormit destul de repede. Somnul, de obicei, imi ia stresul si nervii cu mana, dar de data asta odihna nu a avut efect asupra starii mele. Imagini de seara trecuta imi vin in minte si ma panichez pentru ca stiu ca azi trebuie sa dau ochii cu Sean si, mai mult de atat, trebuie sa imi cer scuze ca am fugit de el ca o gaina. Credeam ca sunt neinfricata, dar inca o data viata mi-a demonstrat contrariul, iar acum sunt pierduta printre propriile ganduri. Intru in dressing pentru a-mi alege tinuta pentru ziua de azi. Oscilez intre a ma imbraca in asa fel incat oamenii sa vada ca sunt pe cale sa pierd lupta cu sentimentele, dar asta ar insemna sa trag pe mine un sac de gunoi pentru ca ma simt mizerabil, sau a ma imbraca mai frumos ca niciodata pentru ca astazi voi vorbi cu Sean.
Imbrac o rochie neagra stramta, peste imi iau o geaca de piele si incalt o pereche de pantofi negri cu toc. Imi dau de cateva ori cu peria prin par si ies din camera. Cobor scarile in graba si iau un mar din fructiera. Incui usa in urma mea si merg spre masina ce e parcata la cateva case mai incolo.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Intru in masina. Cand ma introrc pentru a-mi pune centura scot un tipat de zile mari.
- Buna si tie ! ma saluta Sophia razand.
- Ce Dumnezeu, Sophie !? De unde ai aparut ?
- Aam, nu stiu daca sti, dar stam in aceeasi casa, ma ia ea peste picior. Si, apropo, cum ai putut sa adormi in caldura aia ? Daca nu iti deschideam geamul nu cred ca mai erai tu acum aici.
- Mda, pune-ti centura !
Acum ca stiu cine mi-a deschis geamul, viata mea este lipsita de orice mister. Pe naiba ! Viata mea e un mister, uneori nici eu nu stiu cine sunt sau de ce inca mai sunt. Poate ca voi afla cu timpul, dar ma indoiesc, caci directia in care se indreapta viata mea ma face sa cred ca ma afund tot mai tare in abisul acestei lumi. Astazi traficul este infernal, de parca toti locuitorii Los Angeles-ului au iesit la plimbare, iar asta ma va face sa intarziu la prima ora, poate si la a doua, nu ca mi-ar pasa. Linistea din masina nu prevesteste nimic bun, ma astept ca Sophia sa sparga gheata din clipa in clipa.
- Esti prea tacuta, constata ea si mie deja mi-e teama de interogatoriul ce urmeaza. S-a intamplat ceva ?
Nu stiu, s-a intamplat ? Adica, inafara de faptul ca am fost sarutata de Sean nu s-a intamplat nimic. Poate doar am realizat ca am sentimente pentru el. Nu mi-as fi dat seama ca tin la el daca vinovatia nu mi-ar fi devorat sufletul si daca lipsa lui nu m-ar fi facut sa ma gandesc la fiecare moment in care a stat in preajma mea. Se pare ca am probleme mai mari decat credeam eu. Aici nu mai e vorba de moartea ce ne bate la usa mereu, ci de sentimentele astea blestemate ce ne vor distruge mai repede decat orice lupta pierduta. Cine ar fi crezut ca venind aici ne vom indragosti, ca eu ma voi indragosti ? Trecutul meu dureros si viitorul sumbru pe care credeam ca il voi avea nu mi-au dat voie vreodata sa am sentimente si nici nu am vrut sa simt ceva. Stiam ca atrag belele ca un magnet si singurul sentiment pe care il voi cunoaste va fi ura. Acum nu mai stiu ce sa cred.
