The Last Song |R5 FanFiction| *PAUZA*

Capitolul 2

O noua zi incepe. Dar va fi o alta zi in care aflu ca sunt un nimic.
Desi inca doare, incep sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu contez.
M-am dat jos din pat si mi-am tarait picioarele pana la baie, unde mi-am facut rutina zilnica.
M-am imbracat cu o pereche de blugi 3 sferturi negrii rupti, cu un lant agatat de buzunarul stang, un tricou albastru inchis, si o pereche de ghete negre.
In living erau ca de fiecare data mama si Rox. Nu stiu de ce ii mai zic mama, ca pentru ea nici nu conteaza ca sunt fiica ei

Mama: in sfarsit ai coborat rece

Da da...

Mama: vreau sa va anunt ca ne mutam

Rox: ce?

Eu: unde?

Mama: mergem la mama mea in L.A

Rox: si acum ne anunti? Cand plecam?

Mama: maine

Rox: maine?! Nici nu am timp sa imi impachetez lucrurile

Mica printesa se crizeaza..

Mama: ba o sa ai draga mea, daca s-a terminat scoala. Plus ca te ajut si eu

Rox: ok atunci

Eu m-am retras din discutia lor simtindu-ma pentru a nustiu cata oara in plus in aceasta familie. M-am intors in camera unde urma sa imi mai strang lucrurile. Hainele le am deja in trolere, le am pregatite pentru momentul cand o sa plec.
Ma gandesc ca daca nu plec eu de buna voie, o sa fie in stare sa ma dea afara spunandu-mi ca sunt majora si ca ma pot descurca singura de acum. Ca nu o sa mai le stau pe cap si sa le cheltui banii.
De aceea, de cativa ani am inceput sa strang bani. Vreau sa fiu sigura ca ma pot descurca si fara ei.

Fiind plecata toata ziua, am putut sa imi iau un job. Bineinteles ca nimeni nu stie. I-a pasat vreodata cuiva de mine? Raspuns nu!
Urmeaza sa imi caut si un job in L.A, casa pot sa strang in continuare banii.
Mai sunt 2 luni pana la ziua mea. Deci 2 luni de suportat acest chin.
Cand o sa ma mut singura tot la fel o sa fie. Deja in aceasta casa ma intretin singura.
Ziua de nastere tot singura o sa mi-o sarbatorez. Ce? Credeti ca aici o sarbatorim cu totii? Nu e asa. De multi ani imi serbez ziua singura. Si ceilalti nu au nici bunul simt sa imi zica macar un amarat de la multi ani. Da ati auzit bine.
Si bineinteles ca atunci cand e ziua lui Rox, e mare petrecere in casa. Doar e Rox! Mama ar darama si muntii pentru ea.

Aveam strans tot. Laptopul, cumparat bineinteles din banii mei, hainele ,care tot eu le-am cumparat. Si cam atat cred. Aveam 3 trolere, din care unul era cel cu premiile. Doar nu o sa las aici tot ce am mai de pret. Cu toate ca pentru ceilalti nu conteaza, pentru mine inseamna enorm acele diplome.
Am coborat la parter, unde mama cu Rox erau pe canapea si se uitau la un serial. Moment mama-fiica. Uneori imi e dor si mie de aceste momente. Defapt, eu nu le-am trait niciodata. Dar imi pot da seama cum te simti cand petreci ceva timp doar tu cu mama ta.
Am mers tip til pana in bucatarie, unde mi-am luat un mar, si m-am dus la job, pentru ultima zi.

Lucrez ca bucatareasa intr-un restaurant. Chiar am observat ca ma prinde gatitul. Chiar imi place sa ma joc cu alimentele, in final iesind o mancare.
Seful a fost foarte dezamagit cand l-am anuntat ca o sa plec. El atasandu-se foarte mult de mine. Cred ca singura persoana din lume care a facut-o.

Seful, sau fostul sef, este o persoana minunata, sensibila si foarte prietenoasa. Lui si sotiei lui i-au murit copilul de doar cateva luni din cazua unei asistente care a neglizat acel suflet inocent. De aceea s-a atasat atat de mine. L-a afectat mult moartea, si a gasit in mine un copil care ii poate alina durerea.
Eu l-am sfatuit sa mai incerce o data sa aiba un copil. Viata nu s-a terminat odata cu acel copil.
Si cu acest sfat i-am ridicat moralul. El spunandu-mi la cateva saptamani dupa, ca sotia lui este din nou insarcinata. Chiar ma bucuram pentru el. Era atat de fericit la acea veste. Si chiar merita sa fie fericit. Copilul acela nu a avut nici o vina. A murit din cauza neglijentei.

Am ajuns acasa pe la 8, si in sufragerie nu era nimeni, si nici in bucatarie. Poate au decis sa plece fara mine. Chiar m-as bucura sa aud asta.
Dar cand am urcat scarile am auzit niste rasete din camera lui Rox. M-am uitat pe gaura cheii si am vazut-o pe Rox si mama cum imachetau hainele si radeau.
Macar ele sa se distreze.

Cam asa decurge o zi din viata mea. Foarte interesant nu? Dar o data cu plecarea, cred ca o sa mi se schimbe viata. Nu stiu de ce cred asta.
Dimineata ne-am trezit la prima ora a diminetii, si am pus toate bagajele in masina si duse am fost.
Casa ramanand pentru vacante.
M-am urcat in spate, ca de obicei. Doar nu voiati sa ii iau locul din fata a lui Rox. Sa fiu eu in dreapta mamei. Asta in nici un caz.
Poate ziceti ca sunt prea dura cu ele. Nu e adevarat. Am incercat cred ca pe la 13 ani sa incetez sa mai fiu rea, si sa ma apropri de ele. Dar cu cat ma apropriam mai tare, cu atat ele se departau mai tare. Ma faceau sa ma simt ca o a 3-a roata la bicicleta. Inutila, in plus.
Nu vreti sa stiti ca in sufragerie, aveam numai poze cu ele 2 puse in rame pe ici colo. Doar o singura poza era cu mine, dar eu eram intr-un colt nevrand sa apar in poza. Si asa nu fac parte din aceasta familie, de ce sa le stric pozele.

Pe drum am ascultat muzica si m-am uitat pe geam. Ori asta ori citeam dintr-o carte cumparata recent. Incercand aa ignor discutiile care aveau loci intre mama si sora mea. Vorbeau ba despre muzica, ba despre moda, iar la un moment dat Rox i-a povestit mamei ca a vazut un baiat super dragut.
Ea are noroc la baietii cat carul. Eu nu. Toti ma evita, ducandu-se la cine altcineva devat Rox.
Imi aduc aminte ca primul sarut l-am avut parca la gradinita, dintr-o prostie. Amintiri frumoase...