The Last Song |R5 FanFiction| *PAUZA*

Capitolul 6

Nu stiu de ce,dar m-a afectat sa ii vad pe Ross si Rox cum isi aruncau priviri.
Doar nu simt ceva pentru Ross? E culmea, nu am cum.
Cum mergeam usor in fata mea, pe o banca s-au ivit l mama cu copilul ei.
Aceasta si-a luat copilul pe sus si se juca cu el, din cand in cand uitandu-se la lucrurile de le banca.
Copilul era destul de marisor.
Dupa ce l-a asezat pe banca am realizat de ce mama era atat de jucausa cu copilul ei, si de ce il luase pe sus.
Acesta era paralizat, nu isi putea misca picioarele. Cu toate astea radea si se juca cu mama lui..
Mi-am stapanit lacrimile si m-am dus la ei.

Eu: buna ziu, este liber? Aratand spre locul liber ramas pe banca

Doamna: da

Cred ca ma privea ciudat, dintre toate locurile posibile, am ales sa stau aici.

Eu: scotandu-mi niste bani acestia sunt pentru dumneavoastra. Intinzanu-i suma, nu tocmai mica, de bani

Doamna: imi pare rau, nu pot sa ii accept

Eu: insist. Imi pot da seama cat de greu va este sa cresteti un copil invalid. Mai intai de toate renuntati la dumneavoastra, doar pentru binele copilului. Acesti bani vi ofer cu toata inima. Vreau sa va pot ajuta cu ceva. Stiu ca nu aveti o viata usoara

Doamna: va multumesc cu lacrimi in ochi

Eu: sa aveti grija de copil spun si dau sa ma ridic de pe banca

Doamna: sunteti un inger trimis de Dumnezeu sa ne anute

Eu: Dumnezeu trimite ajutor prin multr mijloace. Dar ca sa stiti eu nu sunt un inger, sunt un om ca ceilalti

Spun si plec de acolo cu lacrimi in ochi.
Ce durere trebuie sa fie in sufletul mamei acelea.
Nu vreau sa imi inchipui suferinta parintilor. Ei incearca sa fie puternici pentru copil, dar sunt sigura ca seara plang.
Nu mi-as dori niciodata sa ma pun in locul lor.

Mi-a zis ca sunt un inger, asta nu e adevarat. Nu am fost niciodata un inger. Daca as fi fost un inger, de ce cei din jurul meu prefera sa imi faca rau?
Drumul a foat linistit, gandindu-ma numai la mama aceea.
Cand am ajuns acasa, am vazut-o pe bunica dormind pe canapea.
M-am dus si am luat o patura. Am invelit-o iar inainte sa plec i-am sarutat fruntea.
In camera mea, am observat o mica schimbare.
Trolerele erau asezate pe dulap. Cineva mi-a umblat in lucruri.
Nu suport asta.
Hainele mele erau asezate in dulap.
Clar cineva imi umblase in lucruri, eu lasasem toate hainele in bagaje, pregatita pentru ziua cand voi pleca.
Am stat pana seara tarziu sa imi impachetez totul la loc, iar dupa mi-am verificat banii. Nu parea sa imi lipseasca ceva. Ciudat nu?
Am adormit destul de repede, fiind destul de obosita dupa ziua de azi.

Dimineata m-am trezit cu un miros de ceai proaspat la mine in camera.
Cine naiba are chef de gluma?
M-am schimbat in ceva lejer si am luat cescuta de ceai ducandu-ma jos.
Cine stie ce o fi bagat in acest ceai.
Jos ma astepta mama zambind. Imi zambeste?
Suntem intr-un univers paralel sau ce? Trebuie sa imi dau 2 palme sa ma trezesc.

Mama: neata scumpo

Eu: ce s-a intamplat?

Mama: nu am voie sa iti spun buna dimineata

Eu: nu fara sa vrei ceva

Mama: vreau doar sa petrecem timp impreuna ca mama si fiica

Eu: si Rox e plecata sau ce?

Mama: nu, Rox e aici. Ce legatura are ea cu asta?

Eu: timp de 17 ani m-ai tratat ca un gunoi, iar acum vi brusc la mine si imi spui ca vrei sa petreci timp cu mine.

Mama: scumpo eu..

Eu: tu ce? Tu nu ti minte cand imi spuneai ca sunt un nimic, ca fac de ras familia. Ti-a pasat vreodata de mine? Nu!

Mama: nu e adevarat

Eu: ba da! In tot acest timp te-ai comportat de parca nu ai fi mama mea. Dar stai linistita. O sa iti fac favoarea, ca de cum implinesc 18 ani o sa dispar, nu o sa iti mai stau pe cap.

Mama: nu face asta scumpo

Eu: de ce nu? Dute la Rox si lasa-ma in pace. Totul mergea bine pana sa iti pice tie fisa pe creier ca "a stai xa mai am o fata". Daca nu iti ajunge timpul petrecut cu Rox, dute si adopta o fata. Poate pe ea o vei iubi mai mult decat m-ai iubit pe mine

Spun iar apoi ies din casa trandind usa.
La cearta noastra erau prezente si Rox si bunica.
Bunica pe tot parcursul discutiei ma privea plangand. Cred ca isi imagina prin ce treceam.
Am mers plangand pana la locul meu.
Am descoperit recent un fel de stanci, cu privirea inspre mare.
Deci ea a fost cea care si-a permis sa imi umble prin lucruri.
Ce o fi apucat-o? Timp de aproape 18 ani, s-a comportat de parca eu nu as fi existat, si brusc vine si ma ia pe mine cu "scumpo".

Aruncam nervoasa cu pietre in apa.
Imi placea sa vad cat de departe pot ajunge, si in acelasi timp ma linistea.
Mereu am fost singura, si sunt sigura ca mereu am sa fiu asa.
Nu stiti cum e sa te simti in plus. In familie, in scoala, peste tot.
Toata clasa ta sa rade de tine si sa te ia incontinuu la misto.
Unori chiar ma intreb de ce am fost adusa pe aceasta lume. Ca sa sufar?

V-ati dorit vreodata sa muriti, sa plecati de pe aceasta lume unde toti va fac sa va simtit rau? Raspundeti-mi...

Eu da, chiar imi doresc sa plec. Si totusi nu stiu de ce nu am facut acest lucru.
Le-as face o favoare tuturor. I-as face o favoare si pamantului, nu as mai tine umbra degeaba.
O persoana in minus nu strica.
Dar ceva ma opreste sa nu o fac.
Nu stiu ce.

Fara sa imi dau seama, plangeam.
De obicei nu prea plang, tin totul in mine, dar mai sunt momemte de-astea, rare.
Aveam nevoia sa ma descarc, ca pe urma sa o pot lua de la capat prefacandu-ma ca nu s-a intamplat nimic, si continuand sa fiu singura.
Telefonul meu suna in disperare.
Era un numar necunoscut. Iar eu nu prea raspund la numere necunoscute.
De obicei sunt unii care suna cu o alta cartela, si fac misto de tine. Se cred foarte smecheri ca suna o persoana si o lasa sa vorbeasca singura, sau ii spun diferite replici de gen "buna ziu, va merge frigiderul?" si daca tu ii raspunzi cu "da" atunci ei o sa iti zica sa te duci dupa el sa il prinzi.
Sau o sa iti zica ca ai castigat un concurs, al carui premiu nu o sa il primesti niciodata.
Dar hei, asta e generatia din ziua de azi.
Se cred foarte smecheri facand niste lucruri penibile. Se cred smecheri facand pe rai, si facandu-te sa te simti prost, ei luandu-se de absolut tot ce faci.
De felul cum te imbraci, de felelul in care iti sta parul, daca nu ai invatat pentru o zic, gata esti cel mao prost dintre cei mai prosti. Sau in cazul fostii mele scoli, te judeca si dupa felul in care mananci.

De aceea a inceput sa ma doara undeva de ce zic ceilalti despre mine. Ma intereseaza parerea mea, si atat.
Cat timp eu pot sa ma uit in oglinda si sa fiu multumita de cea ce vad, ma doare undeva de restul.
Ii las sa vorbeasca.
Niciodata nu o sa poti sa ii multumesti pe toti, asa ca de ce sa te mai straduiesti? Oricum o sa o dai in bara.