The Last Song |R5 FanFiction| *PAUZA*

Capitolul 4

Ronnie povesteste

Dupa 2 zile, ne auzim si noi. Nu voiam sa va tin si cu ce am facit ieri. V-as fi plictisit.
Dar hai ca va poveatesc totusi in mare ce am facut.
Dupa ce am vorbit cu bunica m-am dus in camera unde am adormit. Fii d destul de obosita.
Urmatoarea zi, adica ieri,m-am trezit de dimineata, si m-am dus in bucatarie sa mananc ceva. Cu o zi inai te mancand doar un mar, si cateva fursecuri de la bunica.
In general nu mananc prea mult.
Sunt vegetatiana, dar nu in totalitate.
Adica, mananc carne cred ca de 3 ori pe saptamana. In rest mananc numai fructe sau legume. Vreau sa am un corp sanatos, dar nu vreau sa imi dispara proteinele oferite de carne.

In rest toata ziua am stat la mine in camera, de dimineata avand unul din acele momente de melancolie, in care m-am uitat peste diplomele din trolerul de sub pat.
Imi amintesc si acum cate emotii aveam atunci, la acele concursuri.
Eu eram singura, iar restul participantilor, fiind insotiti de cel putin un parinte. Dar in acele momente putin ma interesa asta.

Restul zilei am stat in pat uitandu-ma la filme. Nu aveam nici un chef sa ies si sa dau nas in nas cu femeia pe care o numesc mama, sau cu asa zisa mea sora.
Ca tot veni vorba, am cautat pe net un apartament de inchiriat, si am gasit unul in aproprierea centrului, tot in acest orasel.
Avea 2 camere, una din ele fiind livingul, o baie si o bucatariesi un mic balcon. Eu zic ca e destul pentru o singura persoana.

Astazi am decis sa ies sa ma mai plimb. Ador plimbarile usoare, pe oriunde ar fi ele. Plimbari sa fie.
Asa ca de cum m-am trezit m-am schimbat intr-o pereche de blugi scurti albastri, perechea mea de ghete, un tricou negru simplu. Parul mi l-am impletit intr-o coada.
Cicatricea de pe burta inca era vizibila. Si ceva ma face sa cred ca o sa fie aici destul de mult timp, daca nu chiar toata viata.
Mi-am luat mica mea gentuta pe umar, in care mi-am pus telefonul, cativa bani si cartea mea. Si am iesit din casa fara alte lucruri.

Am mers usor pana la prima cafenea pe care am vazut-o. Am decis sa intru pentru a-mi comanda un ceai, si pentru a-l savura citind.
M-am asezat la o masa mai retrasa si am asteptat ca unul din cei cativa chelneri prezenti acolo sa vina si sa imi ia comanda.
In cele din urma a venit unul, si i-am comandat un ceai de scortisoara, cu putina lamaie.
Dupa ce a plecat mi-am deschis cartea, si am inceput sa citesc. Nu inainte de a observa ca pe un stalp din fata unuia dintre geamuri se afla un anunt cu "cautam bicatareasa, sunati la nr de telefon...". Perfect pentru mine. L-am notat in telefon, urmand sa il sun pe cel care a pus anuntul sa vad daca acest post mai este liber

Poate multi dintre voi va intrebati de ce m-am lasat de invatat. Stiu ca am zis ca m-am lasat din cauza surori mele si a profesorilor care ma comparau cu ea.
Asta ar fi unul din motive.
Dar cel mai important ar fi ca am observat din clasa a 7-a ca materia predata in scoli nu prea e folositoare, si nu o sa ma ajute in viata.
Asa ca de-a lungul anilor, eu am invatat doar ce am crezut ca o sa ma ajute pe mine.
In timp ce unii copii invatau la istorie, eu aveam o carte de pshihologica sub banca, din care citeam. Ea ajutandu-ma mult la dezvoltarea pshihicului meu.
Am invatat pana acum cam ce trebuie sa fac sa am succes. Iar visul meu este sa pornesc de jos, si sa imi deschid propriul meu restaurant. Unde la inceput o sa ma ocup eu de mancare, iar cu timpul daca acesta are succes sa angajez oameni priceputi. Sau nu neaparat. Oricine poate gati, dar mai putini sunt cei care au talent si inclinatie spre acest lucru.

Am fost trezita la realitate cand ceaiul mi-a fost adus, eu multumindu-i chelnerului pentru el.
Am luat o gura mica din el, si parca aveam o mica obiectie la adresa lui. Nu a fost tinut pliculetul de scortisoara atat cat trebuie in apa fierbinte.
Am lucrat si eu in acest domeniu, deci am invatat cum sa fac lucrurile. Si am invatat ca mereu cand comanzi un ceai, nu o sa primesti decat din-acela cu plicuri, pe care le poti face si tu acasa, rar gasesti restaurante in care sa fie plante.
In fine. Stiu ca pare ciudat, eu avat 17 ani si stiind foarte bine cand un lucru nu este facut cum trebuie. Adevarul este ca m-am mai si documentat. Am privit o gramada de interviuri ale bucatarilor, am luat notite. Am provit toate concursurile de bucatarie posibile. Am luat din nou notite cu toate sfaturile date de bucatari sefi, concurentilor.