The Last Song |R5 FanFiction| *PAUZA*

Capitolul 10

Ziua plecarii.

In sfarsit. Am 18 ani. Pot sa plec de aici si sa imi vad de viata mea.
Bagajele mele erau deja in fata usii, asteptandu-ma.
Eu eram la intrare, sunand la un numar de taxi pentru a ma duce spre noua mea viata.
Bunica a plecat inoras putin, dar stia ca atunci cand se va intoarce eu nu o sa mai fiu. Asa ca si-a luat la revedere.
Ea e singura care stie adresa, pentru ca i-am dat-o eu.
I-am primis ca o sa o vizitez.
Taxiul a venit la scurt timp.
Soferul m-a ajutat sa asez bagajele in portbagaj.
Mi-am mai luat inca o data la revedere de la casa in care am locuit temporar, si m-am urcat in taxi, pe bancheta din spate.

Eram la semafor, asteptam. Afara era o vreme foarte frumoasa, si era extrem de cald.
Privirea mea a foat atintita spre fereastra. Vizavi era un parc.
Parcul in care l-am cunoscut pe Ross..
Dar din pacate pentru mine, am vazut ceva ce chiar nu voiam sa vad toata viata mea. Ei, dar pana la urma, se intampla si de-astea. Nu trebuie sa ai incredere in nimeni, deoarece acei oameni vor profita de increderea ta.
In fata ochilor mei erau Ross si ...Rox. Care ghiciti ce faceau. Va spun eu. Se sarutau! Da, si chiar nu aveam vedeni.
Norocul meu a fost ca taximetristul a plecat imediat dupa ce i-am observat.
Chiar nu voiam sa ii mai vad.
Iar el.. El era singurul in care incepusem sa ma cred, incepusem sa fiu mai deschisa cu el. Crezand ca sunt prea rea.
Dar el ca toti ceilalti a ales-o pe ea.
Nu pot de cat sa ii las in pace, sa isi vada de viata lor.
Nu o sa mai tin cu forta langa mine, pe nimeni. Sa fie liberi. Daca vor sa plece, sa plece. Dar sa nu se mai uite inapoi si sa nu ma mai caute vreodata.
Afost alegerea lui. Acum nu am decat sa o respect. O sa ii fac tot posibilul sa il evit, si sa nu mai auda de Ronnie.

Taximetristul a ajuns imediat la noul meu apartament. I-am inmanat banii, iar apoi am coborat din masina, cu tot cu bagaje.
A durat ceva sa urc bagajele sus, dar in cele din urma am reusit.
Casa dulce casa.
Am lasat trolerele langa canalea, iar apoi am iesit din casa.
Ce? Daca e ziua mea, nu am voie sa mananc tort? E s-o credeti voi.
Langa blocul in care ma mutasem, se aflau alte multe blocuri, cateva case. Am putut observa din trecere un mini-supermarket. Cateva magazine cu suveniruri, haine sau orice altceva. Si in cele din urma, am observat o coferarie, care era in acelasi timp si o brutarie.
M-am dus tinta la ea, si am pasit la coada. Uitandu-ma prin vitrina. Avea exact ce voiam eu! Un tort diplomat.
Iubeam diplomatil, dar din pacate nu puteam sa mananc prea des deoarece nu prea imi permiteam. Dar azi e o zi speciala, si ne putem abate putin de la regula.

L-am cumparat, si am iesit din cofetarie. Urmatoarea destinatie era supermarketul. De acolo aveam sa cumpar fructe proaspete,frisca si inghetata.
Le-am cumparat si m-am indreptat spre casa.
Poate va ganditi ca nu m-a afectat cea ce am vazut mai devreme.
Ba din contra, m-a ranit. Dar nu am ce sa fac. Degeaba eu incep acum sa plang, ca nu o sa rezolv nimic. Nu o sa schimbe cu nimic cea ce am vazut.
Totusi doare, desi nu o arat.
Ma doare aici, la inima.
Incepusem sa tin la Ross, iar el... Ei bine, stiti ce a facut. Nu mai rasucesc cutitul in rana.
Ajunsa acasa mi-am aprins lumanarile si le-am asezat pe tort. Apoi tot eu am suflat.

Imi doresc sa imi iasa afacerea cu restaurantul.

Asta a fost prima dorinta care mi-a trecut prin cap, si am pus-o.
Nu imi doream pe nimeni. Stiam ca imi e mai bine singura. Nu aveam nevoie de cineva, ma aveam pe mine. Eram doar eu, si asa sper sa ramana.
Livingul de la casa era de era modern. Defapt tot apartamentul era modern. Avea chesti de ultima moda.
Ma mir cum mi l-am putut permite.
In fine, mi-am taiat o felie de tort, dupa ce am asezat toate cumparaturile in frigiderul mare cu 2 usi. Iar apoi m-am dus in living dand drumul la plasma mare de pe perete.
L-as fi chemat pe Ross, sa imi pierd timpul cu el. Dar nu voiam sa il deranjez. Poate era cu Rox, si na eu ii deranjam.
La tv nu era nimic interesant, asa ca am intrat pe net, de pe plasma da v-am zis ca totul e modern. Si mi-am ales cateva filme de vazut, iar apoi am ales sa vad cateva desene. Stiu ca am 18 ani, dar iubesc desenele. Cine nu le iubeste?