The Last Song |R5 FanFiction| *PAUZA*

Capitolul 9

Iata-ma in fata noului meu apartament.
Era perfect pentru mine! Avea 2 capere, un living destul de spatios, o baie, o bucatarie si un balcon.
Avea mobila destul de moderna, dar cu tiate astea era simpla. Iar ceva ce mi-a adus aminte de copilarie, aveau un pian. Dar nu cred ca o sa il folosesc, o sa fie de decor.
De cum am vazut apartamentul am stiut ca vreau sa il cumpar.
Proprietarul a fost destul de surprins ca l-am vrut pe loc, si nu l-am luat cu "stiti, o sa ma mai gandesc". Mi-a inmanat cheile si uite-ma acum posesoare a apartamentului.
Inca cateva zile, mai exact 3 si o sa vin aici.
Primul pas cu gasirea job-ului este gata.
Al doilea pas cu gasirea cladirii pentru restaurantul meu, este si el realizat.
Al treilea pas l-am bifat acum, cu gasirea apartamentului.
Mai am doar unul. Sa reusesc sa ridic o afacere pe picioarele mele. O sa fie greu, stiu...

Cred ca va intrebati ce s-a intamplat cu Ross. Pai de dimineata cand ne-am trezit am mancat. Am mai vorbit putin, iar apoi el a trebuit sa plece. Iar eu am plecat in cautarea apartamentului.
Nu stiu ce se intampla cu mine.
Cand nu sunt cu el nu imi e asa de bine, iar cand il vad totul capata sens.
Sa imi placa de Denis? Nu cred, nu are cum. Il cunosc de putin timp.
Defapt nu putin timp... De cand ne-am mutat aici, se face aproape o luna.
Tot nu cred ca il plac.

Nu am nevoie de cineva care sa vina in viata mea, vreau sa fiu singura cum am fost si pana acum.
E de ajuns ca aparut el si mi-a dat putin viata peste cap. M-a facut sa cred ca pot avea incredere in el, aproape era sa ma dau de gol si sa ii spun trecutul meu.
Clar are o influenta proasta asupra mea.
N-am nevoie de asta acum.
Vreau sa imi indeplinsesc visul. Nu am timp de iubiri de o vara.
Iubirea nu este in programul meu. Deci o sa incerc sa il ignor. Poate? Nu stiu... E atat de complicat cand vine vorba de baieti.

Dar nici noi fetele nu suntem mai sfinte... Niciodata nu sti ce gandeste o femeie. Ea poate sa spuna ca este "bine", dar in adancul ei se da o batalie urata. Ea poate sa iti spuna "pleaca" , care defapt inseamna un "nu ma parasi! Mai stai cu mine, am nevoie de tine!". Iti spune sa pleci ca sa te puna la incercare.
Dar exista o vorba "femeile sunt facute pentru a fi iubite, nu intelese". Care este complet adevarata.

Am luat-o usor la pas pana acasa.
Ziua este aproape pe terminate.. Doar mie mi se pare ca timpul trece uneori prea repede?
Dar incurand incepe scoala. Iar eu trebuie sa termin clasa a 12-a, iar apoi o sa imi pot dedica tot timpul jobului pentru a aduna bani.
Jumatate din toti banii stransi s-a dus.
O sa imi fie greu... Foarte greu.
Dar cum se spune "daca iti doresti cu adevarat un lucru, vei depune tot egortul necesar pentru a obtine cea ce iti vrei" .

Ajunsa acasa am mers pana in living, unde m-am asezat pe canapea privind in jur.
Desi nu am stat mult aici, o sa imi fie dor de locul asta.
Si cel mai important, o sa imi fie dor de bunica. Singura peraoana care m-a sustinut, cum a putut ea ce-i drept. Si m-a iubit.
Ca tot vorbeam de lup, uite-o pe bunica care se aseaza si ea pe canapea

Bunica: hei scumpo

Eu: buna buni

Bunica: ziua cea mare se aproprie

Eu: da

Era singura care stia ca ziua mea vine, nu imi venea sa cred.

Bunica: chiar ai de gand sa pleci?

Eu: da bunico. Sunt in plus

Bunica: nu esti scumpo

Eu: ba da, mereu am fost. Asa ca am sa plec sa nu ii mai stau pe cap. Nu ai vazut ca sunt o povara pentru toti?

Bunica: pentru mine nu esti

Eu: stiu, si apreciez asta

Bunica: am ceva sa itidau. Vin-o cu mine

Eu: bine

Am urmat-o pana la ea in camera. Ea s-a dus la unul dins sertarele ei, si a inceout sa caute ceva.
In scurt timp a venit cu un mic lantisor la mine.

Bunica: acesta este pentru tine

Eu: bunica, eu..

Bunica: lasa-ma sa termin. Acest lantic este in familia noastra de sute de ani. Eu la randul meu l-am primit de la bunica mea. Ramanandu-mi mie sarcina sa il dau mai departe. Am avut de ales intre tine si Rox, si te-am ales pe tine. Stiu ca tu o sa ai mare grija de el, si nu o sa il pierzi. Cum ar face cel mai probabil Rox.

Eu: bunico, nu stiu ce sa spun

Bunica: o sa il iei si gata. Cand eu nu o sa mai fiu, sa te uiti la lantic, si sa sti ca eu sunt langa tine. Din pacate nu se poate inchide, are o problema.

Eu: pot sa il duc la reparat

Bunica: asa e scumpo

Mi-a dat mie colierul, iar apoi am sarit ib bratele ei.
A fost singura persoana care in loc sa o aleaga pe Rox m-a ales pe mine. Asta insemna mult. Chiar foarte mult.
Lanticul de la bunica era unul de aur, cu un mic pandantiv in forma de inima. Imi placea enorm, si insemna enorm pentru mine.

Bunico: ti-ai pregatit lucrurile?

Eu: da. Sunt in bagaje de cand am venit

Bunico: sa ai grija da

Eu: da bunico. Iti promit ca o sa te vizitez

Am mai imbratisat-o inca o data, iar apoi am plecat la mine in camera.
Desi nu am stat mult aici, tot o sa imi lipseasca.
Era o camera simpla. Cu peretii de un maro dragut, mobila era in stil vechi. Pe jos era un parchet din lemn gri, care se asorta cu camera.
Patul era unul de 2 persoane, destul de inalt. Langa pat erau 2 noptiere. Asortate cu restul mobilei.
Din parerea mea, era minunata camera. Si imi displacea faptul ca urma sa o parasesc, dar nu aveam cum sa dau inapoi acum.