Capitolul 3

368 29 15
                                    

Am ajuns in L.A. la un mic orasel aflat langa mare.
Mereu mi-a placut acest oras. E linistit.
Si mereu mi-a placut casa in care locuieste bunica. Are vederea psre plaja. Dar nu plaja turistica.
Pot spune ca locuieste pe plaja.
Casa ei are un etaj plus parterul. Si e foarte primitoare.

Bunica este o femeie minunata. Printre singurele persoane cu care ma port frumos. Ea nu mi-a facut nimic ca sa ma port urat cu ea. Dar nici nu ne-am vazut prea des.
Stiu ca a fost devastata cand bunicul a murit. Il iubea foarte mult, si el pe ea. Si chiar daca el era batran, nu se sfia sa ii cumpere cate un trandafir. Sau sa iasa impreuna la o plimbare.
Chiar daca eram mica cand se intamplau lucrurile astea, acum realizez cat de frumos trebuia sa fie pentru ea.
Imi tot povestea ca el i-a fost singura iubire. A fost si prima si ultima. Cum l-a vazut, cum l-a luat.
Eu nu o sa am parte de asemenea iubire. Cum am mai zis, nimeni nu ma place.

De cum am ajuns bunica ne-a luat intr-o imbratisare de urs pe fiecare in parte.
Chiar aveam nevoia de o imbratisare. Cred ca nu am mai simtit una de muulti ani.
Uneori mai am si momente de astea in care nu pot sa fiu puternica, si cedez.
Ne-a condus pe fiecare in camera lui. Eu o avea pe cea cu vedere la mare. Era o camera simpla, dar foarte primitoare.
Mi-am lasat bagajele intr-un colt, nevrand sa le deschid.

Mi-am luat telefonul, castile cativa bani si m-am strecurat usor din casa.
Am luat-o printr-un parculet dragut, aproape de casa. Mergeam usor ascultand o melodie usoara, cantata de o vioara. Intr-o zi mi-ar placea sa invat sa cant la vioara. Mi se pare cel mai frumos instrument posibil, dar tot odata e si cel mai greu.

In fata mea se ivi un grup de cativa tineri stand pe banca. Si doar unul ridicandu-se dintr-o data, plasandu-se in fata lor. Incepand cred sa le explice ceva.
Cand am vrut sa il ocolesc ca sa imi vad de plimbarea mea, nu stiu cum face si gesticuleaza, cazand pe mine, la fel si bautura lui pe care o avea.

Eu: grozav murmur

El: oo, imi pare asa de rau, chiar nu am vrut si imi da mana sa ma ridic

Eu: de obicei imi plac sucurile sa le beau, nu sa le port

El: chiar nu am vrut. Imi pare rau

Eu: cum zici tu si dau sa plec, dar el ma opreste

El: uite chiar imi pare rau. Iti cumpar alt tricou

Eu: o sa zic pas

El: uite, defapt voiam sa fiu amabil cerandu-mi scuze

Eu: wow, insistent si increzut

El: eu sunt Ross

Eu: eu plec

Ross: chiar nu iti pot afla numele?

Eu: nu, si acum intoarce-te la prietenii tai, care vad ca te asteapta.

Spun rapid si plec. Increzut baiatul. Si acum mai am si tricoul murdar

Cred ca o sa ma duc acasa sa ma schimb. Doar nu vreau sa ma fac de ras si mai tare.
Deja am facut-o in fata prietenilor lui Ross.
Ca vorbeam de Ross, nu stiu ce sa zic se tip. E blond cu ochii caprui. Si vad ca este cam stangaci. Dar pot zice cu siguranta ca e increzut.

Am mers linistita pana acasa si ajunsa acolo m-am schimbat.
Dupa asta mi-am luat cartea si m-am dus pe veranda casei si am inceput sa citesc in liniste. Pana cand o aud pe bunica cum vine si se aseaza langa mine.

Bunica: te-ai schimbat mult

Eu: stiu

Bunica: nu mai esti fata aia inocenta de acum mult timp

Eu: daca esti inocent in lumea asta risti ca ceilalti sa te faca sa te simti josnic.

Bunica: de ce te-ai schimbat?

Eu: am fost nevoita

Bunica: de cine?

Eu: de toti cei din jurul meu

Bunica: explica-mi mai bine

Eu: nu am ce sa explic bunico. Asa e lumea, te face sa te schimbi

Bunica: mai canti?

Eu: nu

Bunica: de ce draga mea?

Eu: pentru ca nu mai conteaza

Bunica: ba da conteaza, ai talent

Eu: degeaba am talent daca nimanui nu ii pasa

Bunica: nu spune asta

Eu: vrei sa mint?

Bunica: nu

Eu: vezi. Stiu in ce lume traiesc

Bunica: uite, ti-am adus niste fursecuri facute de mine

Eu: luand unul si muscand din el sunt geniale bunico

Bunica: vrei sa te invat sa le faci?

Eu: stiu reteta, dar niciodata nu imi ies la fel de bune ca tie

Bunica: ingredientul secret este iubirea

Iubirea nu mai exiata de mult in mine. Sunt o inima de gheata.

Eu: asa e bunico. Daca ma scuzi, ma duc la mine in camera

Bunica: bine scumpo

Ross povesteste:

Ochii aceia albastri.zambetul acela. Totul. Nu pot sa mi-o scot din cap, ceva o face sa ramana aici, prezenra peste tot in gandurile mele. Nici macar nu stiu cum o cheama. Dar stiu ca mi-a dat viata peste cap.
Dupa ce ne-am ciocnit, iar ea a plecat am ramas uitandu-ma la ea cum se i departeaza. Era minunata, era un suflet minunat. Si mi-a demonstrat asta doar cu cateva priviri

Ratliff: cineva s-a indragostiit spune acesta in timp ce vine si ma bate pe umar

Eu: nu e adevarat

Rydel: recunoaste ca ti-a picat cu tronc spune siea cicalindu-ma. Mereufac asa

Eu: nu e adevarat

Rocky: da da, hai sa mergem acasa. Ne asteapta mama. E sambata, deci stiti ce zi e azi nu?

Toti: ziua in familie

Sa ma prezint. Eu sunt Ross Lynch. Am 19 ani, si locuiesc in L.A, aceasta gasca e familia mea. Am 2 frati mai mari, si o sora, tot mai mare. Eu sunt mezinul, deci isi permit sa isi mai bata joc de mine ocazional. Asta nu e formula completa, mai eate si Ratliff, iubitul singurii mele surori, Rydel. Cei 2 fac un cuplu chiar pe cinste.

Mie imi place foarte mult sa dansez. Chiar fac cursuri de Breackdance, si vreau sa ajung cat mai departe daca se poate

 Chiar fac cursuri de Breackdance, si vreau sa ajung cat mai departe daca se poate

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


Eu cu fratii mei, mai avem si o mica trupa. E ceva de distractie, nu ne-am gandit la ceva serios.
Repetam in garajul casei, acolo avem de toate.

The Last Song |R5 FanFiction| *PAUZA*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum