Istorie bleagă. Sunt morți oricum.
La biblioteca orașului, îl întâlnim pe Frederic. După cum se poate observa, acesta își făcea o temă la istorie.
Bun. Deci, cartea despre Napoleon se află la "N".
Plimbându-se printre rafturile prăfuite, vede o carte căzută într-un mod misterios în fața lui, fix la un capitol numit, "Și morții sunt vii".
Mă simt ca într-un film clicheic. Să ghicesc. Iau cartea de pe jos, citesc acel capitol, și dintr-o dată încep să cred în bazaconii de-alea.
Își dăduse ochii peste cap și își continuase drumul.
Și totuși...
Așa că s-a întors...
A luat cartea de pe jos și s-a așezat la o masă.
Nu pot să cred că fac o tâmpenie ca asta. A inspirat adânc. În fine...o fac pentru Maurice.
Iar timp de câteva minute, Frederic a analizat și-a recitit fiecare cuvânt de mai multe ori.
Nimic nu părea suspect.
Da. Deci a fost o prostie să cred asta.
-Scuză-mă, cartea asta este cumva "Moartea ca un vis"?
În fața lui Frederic stătea o fată cu părul scurt și castaniu, care, de asemenea, în viziunea lui, era frumoasă.
-D-da. se uită pe coperta să verifice de abia după ce răspunse. Da. Da, chiar e.
-Ce bine! Îmi scăpase de partea cealaltă a raftului și nu o mai găsisem.
Da. Deci paranormalul chiar e o prostie.
-Și, te pasionează supranaturalul?
Fata luă un loc.
-Da. Apropo, eu sunt Gisele. Își lăsă cărțile pe masă pentru a da mâna cu Frederic.
-Fredric. Foarte încântat.
-De asemenea...deci, de ce ai luat cartea, și pe tine te pasionează?
-D-da. Foarte mult. Mai ales poveștile cu...încercase să citească titlul unei cărți pe care Gisele le pusese pe masă...Tulpaele!
Cel mai mult!
-Te pasionează Tulpaele? Nu cred! Încerc de câteva luni să creez una! Tu ai încercat?
Poftim?
-Desigur...! răspunse cu o oarecare ezitare; intrase în joc cu scopul de a afla mai multe despre aceste Tulpae.
Gisele părea că simțise adevărul. Inspiră adânc și începu:
-Tulpaele sunt Reprezentări ale minții umane, capabile de sentimente proprii și gândire individualizată de cea a creatorului său.
Frederic miji ochii. Petru un moment privirea îi alunecă către stânga, semn că se gândea.
-Adică un fel de...oameni imaginari?
O privi drept în ochi pe Gisele cu sprânceana dreaptă ridicată.
CITEȘTI
ThePuppeteer
Horror"Ochii acelei marionete aveau culori diferite. Unul albastru, unul căprui. Nuanțe închise. Atât de reci și de înfricoșători. Însă nu asta este problema. Ci faptul că...păreau atât de reali..."
