Dar poate o fi un pic

51 8 5
                                    

Maurice POV

În acel moment m-am întors către imensitatea de încăpere în care mă aflam.

Era pustie.

Era un peisaj atât de tragic. În locul unde odată funcționa o fabrică în care... Mă rog... "Se nășteau memoriile copiilor", a rămas asta în loc.

Un panou imens acoperea peretele din stânga mea. Uitându-mă atent la el, observ diferite poze. În cele mai multe dintre ele apărea un domn tânăr care care nu avea un braț. Zâmbea forțat în toate pozele, asta se putea vedea. Însă nu cred că trebuie să știți și asta, nu este ca și cum v-ar fi de folos...

Ici colo pânze de păianjen care și ălea la rândul lor erau pline de praf. Urme de pași făcute în praf.

Nici urmă de viață. Nici măcar insecte. Nimic. Până și păianjenii s-au dus. Și-au lăsat doar locuințele în urmă.

Însă un zgomot m-a făcut să cred că m-am înșelat.

Țipătul unei femei.

M-am întors către ușă. Am vrut să o deschid și să plec. Îmi era prea frică să rămân. Însă ce surpriză. Ușa era încuiată.

Nu aveam ce altceva să fac decât să studiez sursa zgomotului. Îmi era frică, foarte frică, dar speram să o pot ajuta din moment ce am cam rămas pe-acolo blocat. Însă gândul mi s-a schimbat când an auzit din nou strigătele de agonie.

Dar poate totuși nu o fi încuiată ușa. Poate am împins eu în partea greșită.

Așa că m-am întors înapoi către ușă. Am încercat din nou mânerul ușii.

-Asta este!

Am crezut că s-a deschis, dar... Doar un pic de tot.

Am lovit cu pumnul în ușă de nervi.

-La dracu'! Argh!

Ușa avea un geam de sticlă, iar în momentul coliziunii pumnului meu cu ușa, ei bine, încă mai am o cicatrice.

-În *beep* și *beep* de *beep*. Să *beeeeeeeeeep*.

Ceva m-a oprit din înjuratul meu.

Țipătul. Se oprise.

Am înghițit în sec și m-am întors cu fața către imensul hol întunecat ce era luminat doar de o fereastră mică și câteva găuri din tavan.

Mi-am băgat mâna avariată în buzunar și am început să pășesc tiptil pe hol.

Când mă uitam în jur, tot ceea ce vedeam erau doar urme pe pereți. Urme de sânge. Dar ăsta nu era cel mai înfiorător lucru, ci faptul că sângele nu era închegat, ceea ce însemna că nu de mult cineva fu ucis în acest loc.

Câteva amprente pe perete, urme de zgârieturi pe mobilă... Cineva ori face treburi necurate, ori are parte de nopți tare bizare... Oricare dintre ele ar fi, eu ce caut aici disturb... Crimele?

ThePuppeteerUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum