Who am I?

Capitolul 5

Simt cum imi iau foc obrajii. Se pare ca nu e deajuns faptul ca ma aflu intr-o situatie atat de dificila, dar trebuie sa ii aduc si pe altii in aceeasi situatie cu a mea.

- Imi e frica.. spun eu incercand din rasputeri sa imi abtin lacrimile. Imi e teribil de frica.

- Sa nu iti fie, Arly.

- Sa nu va fie, spune din senin o voce ironica.

Inlemnesc. Ma uit in jur si vad ca suntem inconjurati de 3 barbati inarmati. Mai mult ca sigur sunt spionii lui Garen.

- Ati face bine sa ne lasati in pace, il aud pe tovarasul meu de drum spunand cu o voce amenintatoare.

- Hă? Nu prea cred, tinere. Ati face voi bine sa va predati chiar acum, daca nu vreti sa ajungeti la destinatie cu.. cateva zgarieturi.

Eram lipita cu spatele de spatele lui Arthur. Ii puteam simti furia care radia din tot trupul sau.

- Arthur.. stiu ca nu e o idee prea buna dar.. decat sa intri si tu in belele.. mai bine lasa-ma sa ma predau..

- Ooh.. Arthur? ma intrerupe vocea aroganta. Tu erai? Mai, mai, nu credeam ca sub gluga aia se poate ascunde chiar baiatul meu favorit. Hahah.. Ai auzit-o pe fata, se poate preda si pe tine te lasam in viata. Ce zici?

- Nici sa nu te gandesti!

In secunda urmatoare, spatele lui se dezlipeste de al meu. Ii aud sabia scoasa din teaca si il vad cum se repede la unul din cei 3. Am ezitat sa ma uit. M-am lasat in genunchi. Nu aveam puterea sa ma alatur, sabia mi se parea mult prea grea dintr-o data. Inabusita de spaima, am inchis ochii.

- Arly, il aud pe dupa cateva clipe.

Ma uit in jur si ii vad pe cei 3 zacand la pamant. In fata mea statea Arthur; gluga ii cazuse de pe cap, lasandu-i parul argintiu sa fie purtat de adierea vantului. Ma uit pentru cateva momente in ochii lui patrunzatori, dupa care privirea mi se opreste asupra buzelor ce imi zambesc incurajator. Ma ia in brate.

- Am terminat cu ei. Nu mai ai de ce sa te temi.

Imi da drumul din brate si asteapta sa ii raspund. Dar eu sunt atenta la altceva, sunt atenta la fiecare detaliu al chipului sau.

- Esti bine? ma intreaba intr-un final.

- Da.. spun eu parca trezita dintr-o alta lume. Sunt mult mai bine.. Hai sa mergem.

Ne ridicam de jos si pornim iarasi la drum. Nu ma mai simt ingrijorata. Am ramas insa cu gandul la ochii lui stralucitori. Ceva din ei mi-a captat atentia.

- Nu mi-ai spus ca stii sa te lupti atat de bine, zic eu desteptandu-ma din visare.

- Da.. pot spune ca ma descurc destul de bine..

In cateva ore ajungem intr-un alt sat, insa de data aceasta pe lumina. Intram intr-o micuta biblioteca in care miroase a carti vechi.

- Arthur, ma bucur sa te vad! zice proprietarul pravaliei. Ce te aduce pe aici? Si cine e fata de langa tine? Buna ziua, domnisoara.

- Buna ziua, raspund.

- Buna, Herri. zice intr-un final Arthur. Ea e o prietena. Am venit dupa cateva sfaturi.