Who am I?

Capitolul 8

Ca o samanta aruncata pe pamantul afanat, care coboara in sol, si peste care ploaia isi face rostul ca o mama grijulie, din care apoi cresc radacini si tulpina si apar primele frunzulite, asa e si cand placi pe cineva. Mai intai va imprieteniti, tot mai mult, timpul va descopera mai mult unul pe celalat si apoi apar primii fluturi in stomac. Cate o data, aceasta samanta a dragostei creste repede, alteori mai incet.
De prima data cand s-a asezat langa mine sub copac, vorbind cu mine fara sa se uite in ochii mei sa vada daca sunt atenta la ce spune cu vocea lui calma si linistitoare, de cand mi-a dat mana lui puternica sa ma ridic de jos si s-a ingrijit de mine ca si cum as fi fost surioara lui, si mai ales, de cand vantul i-a descoperit in sfarsit chipul sau atat de frumos si i-am vazut ochii patrunzatori si parul ca argintul si de cand mi-a zambit cald cuprinzandu-ma in bratele lui puternice, de atunci, am inceput sa il plac. Pentru mine, Arthur a devenit ceva fara de care m-as simti pierduta, el m-a gasit si el este busola mea. Dar mai mult, este persoana care ma face sa ma simt linistita si apreciata, chiar daca nu fac nimic pentru a o merita. Doar stau ca o capusa pe el, fara sa imi amintesc o boaba din trecutul meu si mai mult, aducand mereu dupa noi intrebarea "Hei, Arthur, cine e tipa?".
Insa nu cred ca e reciproc. Tot ce face pentru mine e interpretabil, ar putea-o face pentru ca simte ceva pentru mine, sau pentru ca ma considera surioara lui mai mica. Inca nu stiu ce sa cred, dar ma multumesc si cu atat.

- Hei, Arly, esti bine? Pari ingandurata.

- Sunt bine, Arthur, ma gandeam doar la tot ce s-a intamplat de cand te-am intalnit, acum o luna.

- Ma bucur ca zambesti cand spui asta, inseamna ca nu regreti ce s-a intamplat, spune el.

Cum as putea regreta?
Ma ridic de pe iarba si privesc spre toti aliatii nostri, toti trantiti pe patura verde plina de roua, dupa cateva ore de drum. Alianta are cam 400 de membrii, insa acum suntem prezenti doar 150. Nu stim exact unde mergem, stim doar ca trebuie sa colindam mai toate satele in cautare de armura si obiecte magice, cum ar fi talismane, potiuni, carti cu vraji sau alte lucruri asemanatoare. Cat despre talismanul pe care l-am primit de la babuta din Harmvale, si-a pastrat tot timpul culoarea verde. Ciudat este ca atunci cand sunt langa Arthur, verdele e mai stralucitor. Si deci, colindam sate, calatorim noaptea pentru a nu fi observati si asteptam un semnal sau o oportunitate de a aduce la viata razboiul despre care am citit in cartea cu profetii a lui Herri si pe care il consideram a fi al nostru. Numele aliantei a fost stabilit ca Knights of Justice si toti membrii inafara de mine, Arthur si Doris, au armura identica, noi fiind "mai speciali" dupa cum au stabilit cei doi. Au avut initiativa de a il face "special" si pe pistruiat, dar apoi au zis ca e cam mic si i-au dat in schimb, o sabie micuta dar foarte frumoasa, spre a se diferentia de ceilalti.
Astfel noi cei 3 suntem liderii aliantei si sincer nu inteleg cu ce ajut in toata treaba asta. Dar nu imi displace.