Who am I?

Capitolul 9

Uitându-ma minute in sir la aliati, nu mi-am dat seama ca am inceput sa ma plimb printre ei. M-am depărtat de Arthur si am ajuns in dreptul unui băiat scund, cu cicatrici si privire ciudata. In jurul lui erau băieti de aceeasi înăltime, cu fata murdara si aceeasi privire rece si dispretuitoare.

- Hei, tipa! Tu ar trebui sa fii Arly, gagica lui Arthur.. păcat, pentru ca si eu te plac, spune cel cu cicatrici si se apropie de mine.

- Nu sunt gagica nimănui! Si ar fi bine sa nu te mai apropii asa de mine.

Simt cum o mana se asează pe talia mea si ma strânge, apoi coboară în jos si incep sa tip.

- Ia mana de pe mine! Sunt lidera clanului! Cum iti permiti?? As putea sa te zbor de aici imediat!

- Taci, frumoaso, ca nu te musc, rase el cu salbaticie.

Tocmai când sa se apropie de mine, sa imi ia cu forta obrajii in mâinile lui si sa isi lipească buzele sparte de buzele mele fine, il vad pe Arthur cum vine in spatele lui si il depărtează de mine.

- Daca nu vrei sa iasa cu bătaie, ai face bine sa stai locului. Oricum esti pasibil pentru excluderea din clan.

- Ha ha. Arthur salvează pe Arly. Nu o sa se întâmple, raspunde pustiul cu scârbă, si ma apuca de dupa gat, trăgându-ma spre buzele lui sparte si umflate.

Un gust oribil isi face aparitia si simt ca raman fara aer. Arthur il desparte de mine si isi scoate sabia din teacă. In jur se face liniste. Ofensat, cel care m-a sărutat isi scoate la randul sau sabia si se aud primele lovituri. Ma uit la scena din fata mea si vad pe chipurile amândurora nervi si dezgust. Privesc cum, printre respiratii grele, o sabie se murdareste de sânge si pe bratul lui Arthur apare o rană mare si rosie. Mii de ani mi se pare ca durează pana cand la finalul luptei, sabia lui Arthur se întoarce biruitoare în teacă si întins pe jos sta băiatul de care imi e cel mai sila în acest moment.

- O sa ma întorc, Arthur. Arly nu va scapa asa usor de mine, spune învinsul in timp ce este ridicat de jos de ceilalti prieteni ai sai.

Alerg la Arthur si ii iau bratul si il pun de dupa gâtul meu, ajutându-l sa înainteze pana la cortul sau.

- De ce ai facut asta? intreb eu in timp ce îi bandajez bratul insangerat. Am fost îngrijorată, putea sa iasa mult mai rau decat atat. Mi-ar fi fost teama sa ti se întâmple ceva doar din cauza mea.

- Arly. Chiar si daca ar fi iesit mai rau, m-as fi simtit mult mai bine decat sa stiu ca esti pe jumatate violată de unul ca el. Iti plăcea cumva?

- Categoric nu! Dar de ce, de ce ai face pentru mine una ca asta?

Imi îndrept privirea catre ochii lui si simt un fior. Ochii lui ca flăcările par tristi si aud un oftat.

- Pentru ca te plac, Arly, de-aia. Din clipa în care te-am vazut plângând speriata m-am gandit ca esti o persoana care are nevoie de ajutorul meu. Iar tu mi-ai dat inca o sansa, pentru ca nu credeam ca ajutorul meu va fi primit asa cum ai facut-o tu. M-ai facut sa imi recapăt increderea in mine dupa atata timp in care eu o pierdusem. Esti, momentan, cea mai importanta persoana din viata mea si nu as putea sa las pe nimeni sa se atingă de tine in felul ăla.

Ochii mi se umplu de lacrimi si simt cum siroaie calde coboară pe obrajii mei.

- Dar tu, continua el, tu de ce esti asa îngrijorată pentru mine? Stii doar ca ma descurc în luptele cu sabia, ce ar putea sa mi se întâmple?

- Ei bine, nu as rezista să ti se întâmple ceva mai rau. Pentru ca si eu te plac, Arthur, suspin si incep sa plâng in hohote. Imi e frica sa te pierd, esti singura persoana pe care o am si..

Doua buze calde se lipesc încet de ale mele si o lacrima cade udandu-le pe toate patru. Se opreste, se uita la mine si imi sterge lacrimile.