Who am I?

Capitolul 13

- Arly, Arly !!!

Aud vag voci, care se învârt în capul meu si încercând să deschid ochii, tot ce reusesc e sa vad intreaga imagine rotindu-se. O stare de greata ma cuprinde si in secunda urmatoare simt cum tot corpul incepe sa mi se răcească. O răceala ce vine din morti si cu siguranta scopul ei este de a te aduce si pe tine acolo. In mintea mea apar imagini din tot acest timp petrecut in alianta Knights of Justice, cu Arthur, cu Doris, cu tatăl meu.. parca toata lumea imi este strânsă in fata ochilor si ma priveste ca pentru ultima oară. Nu mai simt nici tristete, nici greata, nici durere. Simt numai frig, si moarte. Simt cum moartea imi invadează sufletul, imi invadează trupul si fiecare celula din acesta.

Un lichid iute si amar aluneca încet pe gât. Parca nici nu il simt pana nu ajunge in stomac unde acum arde ca focul iadului. Deschid ochii disperată si incep sa tusesc din toate puterile mele. Primesc imediat un pahar cu apa si o înghit cu repeziciune pe toata. Trag aer in piept si constat privirile speriate din jurul meu. Arthur tine o sticluță foarte ciudata in mana iar Doris are o figura de zici ca a vazut o fantoma. Dintr-o data amândurora le dau lacrimile si cu zâmbet cald, ma strang in brate.

- Ce e cu voi, oameni buni?

- Am reusit! tipa Arthur. O doamne, am reusit! Arly, ai fost aici lesinata de aproape doua zile. Nu-ti amintesti nimic?!

- Ai lesinat acum doua zile in timp ce iti dădeam de mancare, continua Doris. Arthur a găsit leacul si tocmai ce a sosit, daca întârzia macar cu un minut, erai moartă acum! M-ai speriat de moarte!

Zâmbesc uimită si din curiozitate imi pun mana in dreptul ranii din cauza careia urma să mor.

- Nu mai este! Rana! A dispărut, pune mana sa vezi! strig ca o disperată.

Mâinile băietilor se asează pe rand in locul unde trebuia sa fie rana si constata ca sunt sănătoasă. Ma ridic de pe patul meu de zacere si fericita ii iau in brate.

- De unde ai facut rost de asta? intreb arătând spre o sticluta al cărui continut era leacul, dupa mirosul oribil pe care il avea.

- De la Herri. Aproape ca mi-am dat toata averea pentru ea, nu a vrut sa mi-o dea nici pentru sabia mea!

- Si ce i-ai dat, atunci?

- I-am dat nu numai sabia, ci si calul si toti banii pe care ii aveam cu mine. Fapt pentru care am ajuns foarte greu pana aici, si chiar as vrea sa mănânc ceva pana nu mor eu in locul tau!

Lacrimile incep sa imi curgă pe obraji si ma uit cu dragoste la cel care mi-a salvat viata. Il iau in brate si el ma cuprinde cu bratele sale puternice.

- Oh, băieti! Nu plecati acum, am ceva sa va spun nemaipomenit de important!! spun cand ii vad ca vor sa plece. Am avut un vis. Mi-am amintit trecutul. Stiu cine sunt. Sunt fata unui înger, iar eu trăiam cu tatăl meu in pădure intr-o casuta simpla. El ma invata sa imi folosesc cele doua puteri, darul meu din nastere. Cu una pot sa vindec, cu cealalta pot sa opresc simțurile cuiva. Garen este fratele tatălui meu si el a pus la cale moartea tatălui eu iar pe mine m-a răpit si s-a folosit de faptul ca în urma accidentului, am ramas fara memorie. Stie ca am aceste doua puteri si vrea sa le foloseasca impotriva armatei ce va lupta cu el, armata care trebuia sa fie a tatei. Stie ca va fi război insa nu stie ca o data ce tatăl meu e mort, noi ne vom ridica impotriva lui si vom împlini profetia. Crede că nu mai am puterile si de aceea ne subestimeaza. Sunteti gata să reluăm lupta si sa il învingem?

- Wow, asta este.. nemaipomenit! Este solutia noastra!! Voi anunta imediat si restul clanului! Maine ne îndreptam din nou spre Rift of the Dragon. Esti sigura ca vrei sa faci asta?

- Mai sigura ca niciodata! raspund zâmbind si il iau de mana pe Arthur spre cortul cu mâncare.