Accidental (Volumul 2 Din Greșeală) Pauză

Capitolul 1 - La secție

Trei ani mai târziu.

Michael James...

Cum naiba am ajuns în situaţia asta? Numai băiat de mingii nu visam să fiu. Mama şi ideile ei geniale de a mă trimite după râzgâiata aia de Jasmine. Nici nu ştiu de ce am acceptat, sigur voi avea de tras multe cu ea. Nu am mai văzut-o de cincisprezece ani, nici măcar nu ştiu cum arată. Aveam unsprezece ani când părinţii ei au plecat în Anglia şi nu s-au mai întors de atunci. De fapt ei au mai venit dar fără "micuţa" Jasmine, cum îi spune mama. Ştiu despre ea că e blondă, mama mi-a spus acest lucru pentru a o putea recunoaște, deşi în copilărie îmi amintesc foarte bine că era brunetă. Oamenii se schimbă ăsta e un fapt real, dar femeile o fac cel mai tare. Ştiu din experienţă, nici una nu este ceea ce pare, toate sunt o apă şi un pământ.

Îmi amintesc ultima dată când am văzut-o, nu avea mai mult de şapte ani când a plecat, m-am simţit uşurat atunci, mă săturasem să o tot fac pe bona cu ea, eu fiind mai mare era responsabilitatea mea să am grijă să nu păţească ceva la şcoală.

Micuţă şi grăsuţă, aşa mi-o amintesc, băieţii mai mari, cei din clasa mea mereu râdeau de kilogramele ce le avea în plus, erau cam multe ce-i drept, câteodată şi eu mai râdeam, dar desigur niciodată în faţa ei. Era o pârâcioasă, o şantajistă înnăscută cu un stil aparte de a obţine mereu ce-şi dorea.

Accelerez înnebunit când îmi arunc privirea spre ceasul de pe bord, aglomeraţia este un factor pe care nu l-am luat în considerare şi am stat blocat în trafic mai bine de o oră, avionul ei probabil a aterizat deja şi mă aşteaptă. Sau poate a luat un taxi şi mă scuteşte de efortul imens de a purta o conversaţie de complezenţă.

Nu suport conversaţiile cu nimeni, ce tot spun nu suport pe nimeni mai ales persoanele de sex feminin mai mult de câteva minute în care evident mă ocup de alte lucruri nu de vorbit. Dezamăgirea ce am suferit-o în urmă cu trei ani m-a determinat să îmi schimb atitudinea total, adio iubire, bun venit distracţie şi nopţi pierdute prin cluburi, dar cel mai important, bun venit tuturor femeilor. Nu ratez nici o ocazie și nici nu refuz niciuna, sunt un gentleman, normal. Nu am nici o relaţie şi nici nu am mai avut de atunci. Ce rost ar avea să mă complic? Femeile nu merită nici un pic de consideraţie, nici o fărâmă de respect, sunt doar un rău necesar, o nevoie a corpului pe care mi-o satisfac ocazional. De fapt, mai mereu.

Mai am puțin și ajung la aeroport, mă gândesc totuși să îi iau ceva așa că parchez mașina în fața unei florării și-i iau un buchet de trandafiri albi. Norocul meu că sunt aproape, ies cu buchetul în mână și mă îndrept spre mașina parcată pe partea opusă. Mă urc și arunc neglijent buchetul pe scaunul alăturat, bag cheia în contact și o răsucesc ușor motorul începând să toarcă. Nu apuc să plec de pe loc, telefonul îmi sună așa că decid să răspund înainte să intru pe șosea.

— Mamă, spun iritat, știu că am întârziat, dar a fost aglomerație!

— Stai liniștit, Jasmine a plecat deja de la aeroport. A închiriat o mașină înainte dar nu am știut. Nu mai este nevoie să te duci! M-a sunat când a aterizat și mi-a spus.

— Când a aterizat!? Vrei să spui că te-a sunat de acum o oră și tu abia acum îmi spui?

— Nu dragule, se aude vocea mamei calm, avionul a avut o mică întârziere.

— De ce? A zburat mai încet din cauza greutății suplimentare? o întreb sarcastic făcând aluzie la kilogramele lui Jasmine.

— M.J, nu fii răutăcios! Jasmine nu mai e cum o știai, de fapt e o domnișoară foarte...

— Râzi de mine? o întreb enervat. De asta m-ai trimis după ea? Vrei să ne cuplezi?

— Oh nu, departe de mine acest gând, spune dar pot simți amuzamentul din vocea ei.