Accidental (Volumul 2 Din Greșeală) Pauză

Capitolul 7 - Briliant

Michael James...

E posibil să fi exagerat aseară?

Întrebarea asta mă chinuie de când am deschis ochii, asta și o durere de cap extraordinară. La naiba cu  băutura, nu sunt amator de alcool, niciodată nu beau prea mult pentru simplul fapt că nu duc. Un singur pahar îmi este suficient sa îmi dea kilometrajul peste cap, să mă facă să mă simt deplorabil, să mă facă alt om și să aducă fantomele trecutului înapoi. Fantoma ei, vorbele ei dulci de iubire, mângâierile calde și șoaptele ce îmi încălzeau sufletul. Am uitat numărul paharelor băute aseară, mi-am vărsat iar toate frustrările fără să fiu conștient că așa o aduc înapoi pe ea, cea pe care am încercat prin toate mijloacele posibile să o uit. De la beții crunte la bătăi prin baruri și nenumărate femei.

Poate că nu mi-am dat seama că beau mai mult decât este indicat, am vrut sa ignor posibilitatea că mi-ar fi rău. Probabil dacă nu aș fi băut nu aș fi reacționat așa, cred că mama e acum supărată pe mine. Măcar nu am făcut circul ăla de față cu toată lumea. Mai mult ca sigur de asta nu au spus nici ei nimic până nu au plecat toți, deși nu cred că se așteptau la o așa reacție.

Cine naiba m-a pus să beau atât?

După plecarea Isabelei aproape că am devenit alcoolic fapt pentru care am decis să renunț la prostul obicei de a-mi îneca amarul în licori miraculoase care nu fac decât să amâne inevitabilul și să îmi adauge următoarei zile, niște dureri crunte de cap.

O luasem razna după ce ea m-a părăsit. Am așteptat telefonul promis zile întregi, nu am ieșit din casă și am stat și cu telefonul mobil lipit de mine. Când într-un târziu am realizat că nu va suna, am clacat rău de tot, m-am distrus puțin câte puțin. Nu au mai contat sfaturile nimănui.

În ziua aceea a fost prima dată când am ajuns la secție, am băut până nu am mai știut de mine și am pornit o bătaie în barul în care eram. A fost mai ceva ca in filmele western, lucrurile au degenerat într-o catastrofă, din cauza mea au început să se bată cu toții, mai lipseau împușcăturile și gata filmul. Totul era regizat până la ultimul detaliu.

Mi-am petrecut noaptea pe patul tare și rece al unei celule, împreună cu mulți alții. Drogați, hoți chiar și un travestit căruia nu am să îi uit niciodată acele buze scârboase date cu un ruj roz aprins întins pe jumătate de față. Își flutura buzele libidinoase în fața mea neținând cont de hohotele de râs ale celorlalți.

— Păpușel, ăsta este numărul meu, mi-a șoptit fluturând din genele mai false decât sânii vedetelor. Nu știu cum am rezistat fără să îl fac să pară fardat natural.

Mama a fost cea care m-a scos după ce a plătit o amendă pentru ce am făcut eu. Nu am avut curaj să îi spun pățania cu acel individ, dar îmi venea să îi sărut picioarele când i-am zărit chipul rece și abătut după gratii. Era dezamăgită de mine, și eu eram.

Ce bine ar fi fost dacă m-aș fi oprit atunci, dacă aceea ar fi fost prima și ultima vizită într-o celulă, dar nu a fost așa. Acela a fost momentul declinului și m-am lăsat scufundat în mocirlă.

Prietenii mei, multi la vremea aceea, au încercat să mă ajute, fără prea mult succes. Unii s-au îndepărtat singuri, pe restul i-am îndepărtat eu. În mai puțin de un an nu mai aveam nici unul, singurul care a rămas și m-a tolerat oarecum în continuare a fost Firat.

Ne-am înțeles bine încă de la început, eu suferind după Isabel iar el după marea lui iubire Feride. Măcar el a fost și este mai norocos, Feride i-a promis că îl va aștepta și mă gândesc că în religia lor asta valorează mai mult, deși Feride este femeie și femeile sunt niște trădătoare.