Accidental (Volumul 2 Din Greșeală) Pauză

Capitolul 9 - Vrei să fim prieteni?

Michael James...

Liniștea apăsătoare mă deranjează la culme dar nu numai asta, Jasmine stă întoarsă cu fața spre mine și mă privește încontinuu de când am plecat. Nu o înțeleg dar probabil nici ea pe mine, după scandalul făcut în seara propunerii mai mult ca sigur se aștepta să nu accept. Poate dacă aș mai fi rezistat puțin presiunii ar fi plecat înapoi și acum nu aș mai fi fost în situația asta penibilă.

Nu trebuie să mă uit spre ea ca să știu că mă examinează, o simt și îi aud respirația calculată. E ciudat să fiu privit așa intens de o femeie fără ca aceasta să nu respire sacadat și fără să mă atingă. Nu cred că a rezistat vreuna fără să se piardă în fața mea așa mult timp. Aș vorbi cu ea dar nu prea știu ce, singurele lucruri pe care le stiu despre ea sunt cele de pe vremea când eram copii. Habar nu am ce să spun așa că decid să trec pe glume.

— Te-ai mai gândit la propunerea mea? o întreb rupând tăcerea.

— Ce propunere?

— Să arunci o valiză din mers.

— Nu mai bine te arunc pe tine pe geam? mi-o întoarce încruntată.

— Și ce te faci fără mine? Cine mai conduce?

— Eu, sunt fată mare să știi, mă descurc.

— Nu e banda suficient de lată ca să încapi tu. Mă tem să nu îmi distrugi și mașina asta.

— Nu poți nu-i așa? întreabă tristă.

— Ce să nu pot? spun și mă uit la ea.

Ochii ei albaștrii sunt sticloși și pot să jur că mai are puțin și plânge. Trag pe dreapta în două secunde și mă aleg cu câteva claxoane și înjurături probabil dar chiar nu îmi pasă. Femeia din dreapta mea are lacrimi în ochi și se pare că este vina mea. Încep să regret că am deschis gura.

— Jasmine, ce s-a întâmplat?

— Nimic, spune strângând din dinți și zâmbind forțat. Condu și taci! îmi poruncește.

— Nu până nu îmi spui ce ai.

— Ce am? Pe dracu M.J asta am, fix pe dracu, izbucnește deodată. Te porți cu mine de parcă aș fi inamicul numărul unu, acum ești ok, pentru ca în clipa următoare să devii un necioplit. Te-ai schimbat să știi, dacă în copilărie erai gelos și invidios pe afecțiunea pe care Michelle și James Dean o aveau față de mine și te-ai răzbunat jignindu-mă ca toți ceilalți pentru că eram grasă, acum nu ești decât un frustrat nemernic părăsit de fosta gagică care nu pierde nici o ocazie să jignească pe toată lumea din jurul lui.

— Jasmine!

— Taci că nu am terminat, spune și coboară izbind portiera.

O urmez în parcarea de pe marginea drumului și îmi încrucișez brațele la piept în așteptarea avalanșei.

— De unde știi despre Isabel?

— De la tine și Michelle. V-am auzit vorbind la telefon în ziua când am venit. Mama ta nu și-a dat seama dar m-a sunat si pe mine când a vorbit cu tine.

— Cum vine asta?

— Prin conferință telefonică. La dracu cu tine M.J! Nu trebuia să fie așa, nu trebuia, spune și o lacrimă se prelinge pe obrazul ei.

Dau să fac un pas spre ea dar își ridică brațele într-un gest mut să păstrez distanța și își șterge lacrima.

— Te cunoșteam, știam cum arăți, știam cu ce mașină vei veni după mine, șoptește privind în gol. Te cunoșteam pentru că te-am văzut în pozele pe care părinții mei le au. Chiar dacă ai fost atât de rău cu mine când eram copii, chiar dacă poate atunci când am plecat te-am urât pentru ce mi-ai spus, am trecut peste. Abia așteptam să te revăd, să îmi strâng în brațe prietenul din copilărie. Mi-am spus, "Eram copii și copiii nu știu prea multe", dar nu a fost așa. Am crezut că și tu ai lăsat în urmă diferențele, că au trecut cincisprezece ani și te-ai schimbat, să nu te judec fără să te cunosc. Imaginează-ți șocul prin care am trecut când am auzit ce îi spuneai mamei tale, furia ce a pus stăpânire pe mine. Eram în fața ta dar nu m-ai văzut, așa că am întors, am luat-o pe un drum lateral și ți-am ieșit în față, ți-am distrus mașina și m-am simțit extraordinar de bine când ți-am văzut expresia de groază.