Serios că nu știu ce să mai cred. Cameron încă mă privește și așteaptă un răspuns de la mine, dar ce aș putea să îi spun? Nu pot nici să confirm nici să infirm vorbele lui. Știu și eu că reacțiile mele nu sunt tocmai potrivite și poate chiar un pic exagerate pentru un bărbat care nu are o relație cu femeia despre care vorbim, și mai ales pentru un "frate" mai mare, dar nu am o explicație plauzibilă nici pentru mine, cu atât mai puțin pentru el. Am stat pe partea opusă a mesei mici și rotunde, ei doi fiind unul lângă altul. Am fost un spectator la flirtul aparent nevinovat dintre ei și nu doar o dată mi-a venit să sar peste masă și să îi înfig prietenului meu un pumn în gură. Știu că mă învârt în jurul cozii, că neg ceea ce este vizibil cu ochiul liber dar nu pot să recunosc cu voce tare că Jasmine mă atrage, nu în fața lui Cameron, nu după ce am negat deja asta o dată deși nu înțeleg de ce ascund asta.— Nu ai nimic de spus?
— În legătură cu ce? întreb sorbind tacticos din paharul plin ochi cu apă minerală.
— Cu ceea ce te-am întrebat M.J. Ți-am mai spus și mă repet, îmi place Jasmine. Vreau să știu, și vreau să știu acum, îmi cere poruncitor. Încă din prima zi am observat că nu îți convine apropierea dintre mine și ea dar am pus-o pe seama aversiunii pe care o aveai față de mine.
— Încă o mai am.
— Totuși, mă ignoră el, ce s-a întâmplat când ne-ai surprins pe jumătate dezbrăcați m-a făcut să intru la bănuieli și la fel și în seara asta. Deci, spune-mi!
— Te-ai îmbătat de la atâta apă minerală? întreb rânjind.
— Ți se pare că glumesc? Uite care e treaba M.J, îmi spune fără să îmi dea timp să răspund. Ne-am confruntat odată pentru inima unei femei dar pe atunci nu eram prieteni deci pot spune că nu îmi pare rău. Acum lucrurile stau diferit. Îmi ești prieten și vreau să mă asigur că nu vom ajunge să împărțim pumni din nou. Nu aș face asta încă o dată. Jasmine va uita de acel tip și atunci când o va face vreau să îi cer din nou o șansă, dar mai vreau să știu și dacă voi fi nevoit să mă lupt cu tine pentru ea.
Fraiere, deja te lupți!
Din fericire sunt scutit, salvat de avalanșa lui Cameron de apariția chelneriței. Aceeași tânără care ne-a servit pe parcursul șederii noastre aici. Femeia mă privește insistent câteva clipe, fluturând din genele lungi ce umbresc cei mai verzi ochi pe care i-am văzut în viața mea. Ca să nu mă dau de gol în fața lui Cam și ca să păstrez aparențele de cuceritor îi zâmbesc femeii și îi fac cu ochiul în timp ce îi cer nota de plată.
Fata arată bine însă nu e genul meu și deși s-a perindat prin jurul mesei noastre de câteva ori abia acum îi zăresc numele pe ecusonul prins de tricoul albastru perfect întins pe pieptul generos, Amanda.
Constat că e nouă pe aici. Cunosc localul ăsta ca pe propria-mi casă, îl știu pe Jeff proprietarul încă de pe vremea când veneam aici cu Isabel. Nu s-au schimbat prea multe în trei ani, pereții au aceeași culoare, doar că nuanța pare un pic mai închisă, ferestrele mari oferă o vizibilitate clară asupra străzii intens circulate dar păstrând totuși intimitatea fiind imposibil să vezi ceva din exterior în interior. Luminile difuze îți dă impresia de atmosferă romantică deși în locul ăsta nu se prea poate să porți o conversație în șoaptă muzica fiind destul de zgomotoasă. Nu poate fi numit club dar nici cafenea, e ceva între. O combinație între cele două care, deși părea că va fi un eșec, a devenit destul de popular.
Isabel! Asta e! Abia acum realizez prostia pe care am comis-o și privirea încruntată a lui Cameron când am parcat în față. Nu doar o dată am venit aici împreună petrecând multe seri în anii studenției, și multe altele după încercând să păstrez amintirea acelor clipe cât mai vie, culmea la aceeași masă. Dar nu am mai veni aici de peste un an. Cum de am uitat acest lucru? Cum e posibil să uit tocmai așa ceva? Cum e posibil ca din toate cluburile și restaurantele din orașul acesta să ajung tocmai aici? Oare la asta s-a referit Cameron când a spus seara asta, sau la atitudinea mea, sau la amândouă?
CITEȘTI
Accidental (Volumul 2 Din Greșeală) Pauză
Roman d'amour- Vrei să fim prieteni? o întreb apropiindu-mi buzele de ale ei. - Da, șoptește cu glas tremurat așezându-și mâinile pe umerii mei. - Ești sigură că asta vrei? Crezi că îmi poți tolera temperamentul schimbător? - Da, șoptește din nou înghițind în s...