Accidental (Volumul 2 Din Greșeală) Pauză

Capitolul 10 - Grasa din colț...

Jasmine Robertson...

Îmbrățișarea lui este divină, brațele lui stau strâns încolăcite în jurul taliei mele iar zâmbetul lui este atât de sincer că mă doare, mă rănește și în același timp mă face să îmi pierd mințile puțin câte puțin.

Trupul nu mă ascultă, se lipește mai mult de el iar inima îmi bate nebunește. Mai am câteva clipe de luciditate, știu asta și apoi voi ceda.

Prieteni, prieteni, Dumnezeule cât de idioată sunt! Nu puteam să scot ceva mai inteligent din mine?

Nu era în plan să izbucnesc așa, toate lucrurile pe care i le-am spus, nu trebuiau să fie rostite, mai ales că am intrat din adins cu mașina în el, dar m-a prins pe picior greșit, într-un moment de slăbiciune.

Am izbucnit ca un vulcan și aproape m-am dat de gol, nu îmi mai trebuia mult și i-aș fi spus adevărul nu minciuna asta tâmpită cum că vreau să fim prieteni. Deși am întors lucrurile în favoarea mea, deși l-am făcut să creadă că intențiile mele sunt altele tot regret că am izbucnit în felul ăsta.

Prieteni, prietenii nu tânjesc după atingerile celuilalt, nu vor să se le simtă parfumul și cu siguranță nu vor să le guste savoarea buzelor sau să se piardă în fermitatea brațelor ce mă înlănțuie, iar eu asta fac. De când am ajuns nu am făcut altceva decât să îmi doresc să îl simt aproape.

Îmi îngrop fața în scobitura gâtului său doar pentru a nu mai fi nevoită să îl privesc, e prea greu să îmi păstrez calmul când el mă privește de parcă aș fi un înger coborât pe pământ.

Nu trebuia să fie așa, nu asta era planul, am venit aici cu gândul de a-l face să se îndrăgostească de mine, fără că el sa știe ce simt eu, dar nu mă așteptam să fiu atât de slabă în fața sentimentelor ce i le port. Îl știam din multitudinea de fotografii pe care mama le păstra în albumele familiei m-am îndrăgostit fără să îmi dau seama, m-am îndrăgostit de un bărbat pe care nu l-am văzut decât în poze. Mi-am facut lecțiile bine, am aflat în mod subtil tot ce aveam nevoie despre el, trecutul lui, durerea lui, prezentul lui.

Da, el este motivul pentru care m-am întors dar în nici un caz ca să fim prieteni ci mai mult, m-am întors să îi fac al meu.

Tot în viață se plătește iar umilințele prin care am trecut în copilărie din cauza lui nu au fost uitate. Poate le-am închis într-un loc aparte în speranța că într-o bună zi îmi voi lua revanșa dar când am aflat prin ce a trecut am considerat că a suferit destul.

Planul era diferit, nu m-am gândit că va trebui să locuiesc cu el, deși dacă stau să mă gândesc, este mai bine decât mi-am imaginat.

Știu că mă place, o simt, dar lui nu-i place de mine ci de învelișul ăsta, trupul acesta, atitudinea asta, căci pe vechea eu nu ar fi plăcut-o, la fel cum nu m-a plăcut în copilărie când doar m-a tolerat din obligație. Nu i-ar fi plăcut de Jasmine cea de o sută de kilograme cum am fost până acum patru ani, Jasmine care nu vorbea cu nimeni, care își vedea doar de cursuri, care nu avea prieteni. Am rămas aceeași ca în copilărie, mi-am pierdut încrederea în toți din cauza lui, trădarea lui, a celui pe care îl consideram cel mai bun prieten, care îmi era aproape ca un frate, pe care îl admiram și îl iubeam nespus. Dar doar eu am simțit asta, afecțiunea nu a fost reciprocă.

Așa eram eu, cea de care toți râdeau pe la spate și care a suferit când a aflat că cel pe care îl considera iubit în liceu nu era decât un prefăcut care nu a vrut decât să se culce cu "grasa din colț".

Nu pot să spun că nu am suferit atunci, am făcut-o și încă mult, a fost greu dar asta a fost picătura care a umplut paharul și m-a determinat să fac ceva și să mă schimb. Toate jignirile de-a lungul anilor nu m-au rănit atât de mult cum au făcut-o cuvintele lui. El era cel din partea căruia nu aș fi vrut să aud niciodată toate acele lucruri.