Dimineața, pe la 7, razele soarelui băteau strălucitor pe fața mea. Am încercat să deschid ochii, și am văzut o lumină diferită. M-am speriat și am deschis complet ochii, și n-am mai văzut acea lumină.
Nu pot să-mi dau seama dacă încă visam sau a fost altceva... . Dar ce putea fi?
M-am dat jos din pat, și m-am dus să fac duș în baia din camera mea.
Când am ieșit, ușa de la cameră era deschisă, dar poate intră tata.
M-am îmbrăcat, apoi am coborât lăsându-mă atrasă de mirosul puternic de clătite proaspete cu sirop de arțar.
- Neața, scumpo! mi-a spus tati.
- Neața. Miroaseee genial. Sunt gata?
- Acuș. si se întoarse cu o farfurie plină cu clătite.
Ne-am așezat la masă, iar el m-a întrebat:
- Ești gata? Ai emoții?
- Tată, am făcut asta de prea multe ori... . M-am învățat..., și m-am oprit aici fiindcă nu voiam să-i spun despre ce se întâmpla înainte la școală.
După ce am mâncat, am urcat sus să-mi iau ghiozdanul care era gol, iar ușa de la dormitorul meu era închisă, deși eu am lăsat-o deschisă. Începuse să ma calce pe nervi treaba asta. Nu întelegeam cine tot se joacă cu ușa camerei mele.
Am încercat să ignor, mi-am luat ghiozdanul și am coborât.
- Evelyn, vom merge cu mașina. Îmi pare rău, dar eu trebuie să ajung la serviciu. Nu vreau să întarzi din prima zi.
- Dar, tatăă..., și din nou m-am oprit, pentru că nu avea rost să ma opun. Tot el ar fi câstigat.
Am ieșit din casă. Soarele strălucea minunat. Afară erau parcă alte culori, decât au fost ieri, când am sosit. Pe strada din fața casei, erau copii mici și mari cu ghiozdanele în spate, dar nu prea mulți.
Iar din când în când mai treceau mașini, provocând un zgomot de-a dreptul înfiorător pentru liniștea de afară.
L-am așteptat pe tata apoi, ne-am urcat în mașină.
Nu am mers mult și am ajuns la liceu.
Părea un loc dragut, cu garduri negre și înalte , liceul avea o curte mare cu grădinițe frumoase cu flori, iar liceul era o clădire veche, mare precum o cetate, care avea un aer sobru. În curte se aflau grupuri de adolescenți care fumau și câțiva copii de generală.
- Ei, am ajuns! Sper să ai o zi bună, Evelyn!
- Tati, voiam să te întreb dacă tu ai intrat în camera mea când făceam duș.
- Nu, scumpo. Când m-am trezit m-am apucat de clătite. De ce întrebi? mă întrebă îngrijorat.
- Să ai o zi frumoasă. Te iubesc! am coborât fără să mai zic altceva, apoi am închis ușa.
M-am uitat în spate, iar mașina în care se afla tatăl meu a plecat.
Am intrat în curtea liceului. Aveam impresia că toți se uită într-un mod dubios la mine, fiindcă eram nouă.
Am încercat să nu bag de seamă și am intrat în liceu.
Am deschis acea ușă mare și veche, care părea greu de deschis, și am pășit încrezător în acea "cetate" ce avea să-mi fie liceu pentru, probabil, un an. Locul părea puțin înfricosător, tavanul era la o înălțime enormă față de mine, podeaua era veche și în carouri. În fața mea se aflau niște scări care se rupeau în doua, iar la întreruperea lor era o ușă înaltă pe care scria " Sala de Festivități ".
CITEȘTI
DIFERIT
RomanceEvelyn, o fată frumoasă, blondă, cu ochii ciocolatii, este sătulă de schimbările anuale pe care trebuie să le suporte din cauza tatălui ei, dar de data aceasta simte că va fi diferit... .