Parcul

137 12 1
                                    

Începusem să mă împrietenesc cu noii mei colegi, și spre deosebire de foștii, mă invitau la adunări. 

Pe drum au vorbit între ei, dar eu vorbeam doar cu Roxi. Cred că eu și Roxi vom fi prietene bune, adică ne înțelegeam grozav de bine. Nu mă mai simțisem de mult așa bine în fața unei persoane.

- Am ajuns. Astă este celebrul parc în care ne strângem ,după ore, noi aștia 7, pe care îi vezi , mi-a zis foarte încântat colegul meu, Dan.

- Mă bucur să iau parte cu voi. 

În grup, erau 8 persoane, trei fete și patru băieți. John era împreuna cu Roxi, Dan era cu Miru, Alex era certat cu Feli, iar Kail era singur.

 Kail era cel mai înalt și mai musculos tip din acest grup rebel. Avea o reputație bună în liceu și mă simțeam importantă că stăteam cu gașca lui. Pe lângă parc treceau alte grupuri mai mici, care ne priveau cu invidie, iar asta mă făcea pentru prima dată să ma simt importantă.

E ciudat că, în orice liceu lumea era invidioasă pe mine, dar acum era diferit. Erau invidioși pe NOI, era altceva să fii intr-un grup.

- Și pe unde stai? mă întrebase puțin sictirit Kail.

- Prin zonă, i-am spus eu, încercând să par cool.

- Aha, ce din-astea. Prin zonă stau și eu, apoi au început să râdă toți, printre care și eu.

- Poate mergem amândoi prin zonă.

Deja făcea mișto, iar treaba asta mă enerva, însă încercam să ascund și să pară că îmi place.

M-am așezat lânga el, iar el și-a pus mâna după gâtul meu.

- Ce faci? l-am întrebat ironic.

- Uite, prin zonă, și iar au râs toți.

- Eu mă duc să iau ceva de băut, vreți? întrebase Dan.

- Una mică, i-a răspuns Roxi. Tu vrei ceva, Eve?

- Eu zic să ne aduci două mari, că suntem prin zonă, știi tu... . făcuse din nou mișto de mine Kail.

Nu comentasem nimic și continuam să râd. Voiam să mă distrez.

Dan s-a  întors cu șapte beri într-o clipită.

Nu știam la ce s-au referit cu " una mică, doua mari", dar nu mai aveam de ales. Trebuia să gust otrava aia, de frică să nu mă judece. Nu mai băusem niciodată așa ceva, dar nu-mi părea rău.

- Până la fund, Eve. E o tradiție de a noastră, mi-a zis Kail, apoi a scuipat.

Eram dezgustată de ceea ce vedeam, dar nu aveam de ales... .

Am deschis acea doză de bere, și am lasat-o să-mi curga pe papilele gustative ce îndurau acel gust amar până în stomac, apoi se instalase o ușoară greață.

-Oooo, țipaseră toți. 

- Bravo, fato! mi-au zis Miru sau Roxi?

După câteva minunete simțeam că amețesc. Era o stare euforică și o amețeală ciudată pe care nu o mai simțisem niciodată. Începuse să-mi fie frică.

Ceilalți s-au ridicat și au zis:

- Băi, noi ne ducem acasă, Kail ai grijă tu de ea și baftă, frate.

- Da, da, o duc eu acasă.

Nu știam ce e cu mine, dar mă simțeam bine.

Ceilalți au plecat în direcția opusă casei mele:

- Hai printeso, să mergem acasă. Încotro? m-a întrebat Kail.

Limba mi se împleticea în gură și îmi era frică să ma vadă așa tatăl meu.

Mi-am ridicat ghiozdanul de jos, dar am simțit că voi cădea, iar el m-a prins.

- Oooo, ușor, nebuno! Nu prea ții la băutură, a râs de mine.

- Eh, na. Să vezi că pot mai mult.

- Da, observ. Hai să mergem acasă, îmi repetasem.

Mă apucase de șold și am început să mergem încet. În fața mea era un gard, iar el a zis să-l sărim ca să ajungem mai repede.

Când m-am uitat, pe drum mergea acel tip, Tim, pe care îl cunoscusem la școală. Arătam jalnic, mergeam pe sapte cărări și Kail mă ținea de șold. Tim se uitase la mine, apoi și-a lăsat privirea în jos dezamagit. Nu puteam să cred că tocmai el trecea atunci pe drum.

Am ajuns la gard, iar Kail sări, prăbușindu-se de cealaltă parte a gardului.

- Cam greu, nu? Și cică pe mine nu mă ține, începusem să fac și eu mișto de el.

- Hai, printeso, că tu nu poți să sari dracia asta.

Ma ridicase , iar apoi m-a pus cu grija pe picioare,și mă apucase din nou de șold.

Așa am mers tot drumul, iar el s-a lăsat condus de mine, căci nu știa unde stau.

Îmi era frică să-mi vadă casa, deoarece era diferită de celelalte, dar speram că nu va spune nimic, fiindcă era beat.

Telefonul meu începuse să sune si l-am scos din ghiozdan. Era tata.

-Alo?

- Eve, esti bine? Nu mi-ai răspuns la mesaj.

Kail se oprise.

- Da, acum vin acasă . Mai am puțin. Ciao.

I-am închis fără să mai aștept să-mi spună altceva.

- Ai dat de belea, papuso? Atitudinea lui de baiat rau, mă enervea grav. Nu îmi plăceau deloc băieții de genul acesta.

- Nu, Kail. Apropo aici stau.

- Aici!? exclamă el.

- Nu aici, casa asta galbuie.

- Aaa, misto, casă.

Nu i-am mai zis nimic, iar el mă sărutase puternic, apoi mi-a zâmbit, plecând:

- Hai, fugi acasă!

Dacă nu aș fi băut, cu siguranță. nu s-ar fi ajuns la asta. Dar de ce nu m-am opus? Oare mă simțeam atrasă de el? NU, e imposibil. Nu putea să-mi placă un golan, mi-am zis.

M-am întors rușinată și am bătut la ușă, iar tata mi-a deschis.

Am încercat să vorbesc puțin ca să nu simtă că duhnesc a țigări și a băutură, și am încercat să-mi păstrez echilibrul.

- Hei, scumpo! Cum ți-a fost ziua? m-a intrebat bucuros că am ajuns acasă.

- Superbă! nu mai spusesem acest cuvânt de mult timp.

- Wow! exclamă el, ma bucur să aud asta. Parcă ești mai fericită, nu, Eve?

M-am dat la o parte și m-am îndreptat încet către scărti. De când îi păsa lui cum sunt eu? 

M-am dus în camera mea, fără să răspund, și mi-am aruncat ghiozdanul pe jos, apoi m-am dezbrăcat cu grijă, și m-am dus să fac un duș rece ca să-mi revin.

În timp ce eram în duș, nu puteam să cred ce făcusem. EU BĂUSEM? Mi-am zis că nu voi face asta niciodată, mă simțeam rușinată că eram cu un tip în parc pe care abia îl cunoscuse și care mă ținea de șold. Gândul meu era doar la blondinul acela drăgut care părea un tip cuminte, și nu știu... dar când eram în preajma lui simțea numai fluturași în stomac. Cred că mă îndrăgostisem de Tim. 

Eram foarte nervoasă acum. Oare ce crede despre mine? Oare si-a dat seama că am consumat alcool? Oh, doamne, și stăteam cu Kail în parc. Oricum ce conteaza? Sunt sigură că nu îl interează de mine. M-a ajutat să deschid acel dulap din politețe, și eu aș fi făcut la fel. Nici nu mă cunoaște, și nici eu pe el, deci nu simt nimic.

Mi-aș dori să pot spune aceste lucruri cuiva, dar n-am cui... , iar Roxi sigur i le-ar zice lui Kail, si dacă mie îmi place de Kail?




DIFERITUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum