DIFERIT

Repetiții

Am ajuns în locul preferat al lui Tim. M-am așezat pe stâncă, dar nu era caldă. Eram eu cu mine. Priveam la prăpastia adâncă și mă gândeam cum ar fi să fie umplută de zăpadă. Nu mai era mult și avea să înceapă să ningă, căci iarna a venit. Mă gândeam cum de am ajuns în orașul acesta misterios. Și de ce tocmai eu i-am întâlnit pe Kail și pe Tim? De ce văd acea lumină cu mâini? De ce e tata din nou nervos? De ce merg lucrurile așa de prost? Și cum de nu mă afecteaza? Mă simt puternică, dar îmi e teamă. Mi-e teamă să devin mai diferită decât sunt. Mi-e teamă să îl pierd pe tata. De când ne-am mutat, nu ne mai vedem aproape deloc. Mi-e teamă să fiu mințită de prietenii pe care îi am și mi-e teamă să fiu folosită de cei doi băieți. Și mă gândesc... mă gândesc că Tim m-a ajutat, Kail nu a făcut nimic. Dar dacă în această pădure, în care eu tocmai mă aflu, sunt omorâți oamenii, iar Tim m-a adus aici..., daca e el criminalul? Oricum, am să lupt. De când sunt aici, sunt mai puternică. Sunt eu. Mă simt ca acasă. Și totusi, mi-e dor de mama. Nici nu știu cum a murit... nu stiu nimic despre ea. Poate că dacă nu călătoream cu tata, aș fi rămas cu ea. Nu pot să cred că nu mai e lângă mine.

- Ba sunt! s-a auzit o voce.

M-am întors și am văzut din nou lumina. De această dată, vorbea.

- Mama?

- Eu sunt, fata mea. Sunt aici și voi fi mereu lângă tine.

- E real! Tim avea dreptate. Dar cum de nu te pot vedea?

- Sunt doar lumina sufletului meu.

- Esti o lumină frumoasă, mai frumoasă decât un trup, mai frumoasă de cum erai. Chiar și sub forma asta mă bucur că esti aici, cu mine. Vocea îți e aceeasi. Ce dor îmi era de vocea aceasta. Dar ce n-ai vorbit cu mine până acum? am întrebat-o cu o teamă în suflet.

- N-am putut. Treabuia să fie complet liniște. Am vești să-ți dau. Trebuie să te ferești de oamenii răi din orășelul acesta. Stai cât mai mult cu tatăl tău. Nu-l lăsa să plece. Este singura cale prin care poți fi salvată.

- De cine să fiu salvată?

....

...

- Mamaaaa?!!

- Trezeste-te, Evelyn!

- Ce?

- Trezeste-te! E frig si se intuncă iar!

- Tim? Ce cauți aici?

- Tu ce cauți aici, Evelyn?

- Voiam să fiu singură. Am adormit?

- Da,dormeai lângă stânca mea favorită.

- Am avut un vis ciudat. Am visat-o pe mama care mi-a spus să mă feresc de oamenii răi. De unde pot avea încredere că tu ești bun? Tu m-ai adus în pustietatea asta și tu mi-ai dat un pistol!!

- Pentru că vreau să-ți fie bine! a țipat la mine, desi mi-a promis că nu o va face din nou.

- Vrei să-mi fie bine? Dacă ai fi vrut, nu m-ai fi adus aici. 

- Evelyn, tu chiar nu vezi cât țin la tine? Chiar nu vezi că încerc să te protejez?

- Minți! Ești doar gelos că stau cu Kail. El măcar e în stare să mă apere. Tu nu! Lasă-mă și nu mă mai cauta!

Deodată m-a prins brusc de mână și nu m-a lăsat să fug.

- Evelyn, așteaptă!

M-am smucit și m-am eliberat din mâinele ciudatului. Am fugit în direcția corectă și am părăsit pădurea. Nu voiam să-l mai văd niciodată. Sunt sigură că mă urmărise până aici. Dar e și vina mea... nu trebuia să vin în locul lui favorit. Totusi, e ciudat că am visat-o pe mama sub forma luminii pe care eu o văd. Cred că nu a fost un vis. Cred că mama vrea să ma protejeze de nemernicul ăsta.