DIFERIT

O noapte ciudată

După ce am ieșit din baie, mă mai trezisem puțin, dar tot nu puteam să merg drept. M-am schimbat în pijamale și am răsfoit manualele pe care le primisem la liceu. Abia așteptam pentru prima dată să merg din nou la liceu. Chiar dacă și aici erau astfel de grupuri de adolescenți rebeli și de cartier, mă simțeam bine în gașca lor. Dar oare eram ca ei? Oare m-am schimbat? Oare eram diferită? Nu știu, dar tot ce voiam acum este să mă culc, pentru că nu mă simțeam prea bine.

La ușa mea se aude un ciocănit.

- Nu intra. Vreau să dorm, am mormăit.

- Eve, esti bine? Nu  mi-ai zis cum a fost azi. Si e abia 9, nici nu ai mâncat.

- Sunt obosită. O să mănânc bomboanele pe care mi le-ai dat.

Atunci tata intrase în cameră, iar eu m-am ridicat din pat și am țipat:

- Am zis să nu intriiii! Vreau să dorm, ok?

- Evelyn, nu esti binee... spune-mi ce s-a întâmplat azi.

Nu puteam să-i spun: " Tati, stii? Mi-am făcut o gașcă rebelă, am băut pentru prima dată, și m-am sărutat cu un necunoscut. "

- Nu s-a întâmplat nimic. Am nevoie de intimitatea mea. Te rog să mă lași în pace. 

M-am întors în pat și mi-am tras plapuma peste cap.

- Ce bomboane ți-am dat eu?

- Sunt în dressing. Alea cu vișine.

Atunci tata a deschis ușa de la dressing și a pus mâna pe bomboane spunând:

- Ce Dumnezeu... , nu ți-am lăsat astea aici.

Începusem să mă îngrijorez. Totul devenea bizar. Mai întâi ușa, acum bomboanele și lumina aia de dimineață. Nu puteam să-i spun tatălui meu că toate astea se întâmplă de la sine. Adică, dacă ar afla, ne-am muta înapoi într-un zgârie-nori, poate iar în New York și va trebui să învăt acasă, si chiar nu vreau asta. NU, NU VREAU! Vreau să continui să ma văd cu Kail.

- Hai, tată. Sunt doar niște bomboane. Poate le-au uitat foștii proprietari aici. Aruncă-le.

Tatăl meu era puțin îngrijorat:

- Orice ar fi, Eve, să-mi spui. Sunt alături de tine și stii că te iubesc enorm. Noapte bună!

N-am zis nimic. Am continuat să stau cu patura pe cap pâna să închidă ușa, apoi m-am dezvelit.

Ce naiba se întâmpla acolo? Acum chiar nu mai puteam dormi. Îmi era greață și frică să se mai întâmple ceva rău și ciudat și să afle tata.

Am stat să reflectez câteva ore la Tim. Îmi treceau prin cap doar momentele cu el, decât cele cu Kail.

Tim era foarte simpatic, blând, și drăgut, iar Kail era opusul... . Oricum nu-i cunoșteam prea bine, și orice ar fi fost, sunt sigură ca Tim nu ar fi niciodată interesat de o fată ca mine, iar de o relație cu Kail nu aș avea timp, fiindcă la anul iar mă mut, iar eu nu vreau doar o aventură.

Dacă stau să ma gândesc mi-ar trebui o aventură. Am 16 ani. Ce dracu? N-am mai avut o relație din clasa a8-a, iar acum sunt a 10-a. Nu e bine! 

Între timp, mi se făcuse foarte rău și m-am dus în baie mea ca să vomit.

După ce terminasem cu această acțiune dezgustătoare, mă simțeam mult mai bine și puteam să ma culc. Era târziu și mâine trebuia să merg devreme la școală.

M-am suit înapoi în pat și am încercat să dorm, dar tot auzeam ca și cum cineva ar încerca să între în camera, ca și cum s-ar juca cu clanța. Era clanța de la ușa mea? M-am speriat și m-am dat jos din pat.

Aș fi țipat, dar sigur l-aș fi speriat pe tati. Am aprins lumina, iar clanța aia se tot auzea.

M-am apropiat de ușă, dar nu era clanța asta. Am deschis ușa, iar lumina de pe hol, s-a aprins instantaneu.

M-am apropiat de camera în care nu aveam voie, și zgomotul s-a oprit. Inima mea se zbătea foarte tare, încât simțeam cum îmi fuge sângele prin vene.

Deodata, clanța aia chiar se mișcase, și am fugit în camera mea.

" E imposinil, Eve! Imposibil! Esti o fata beată și stupidă! Dacă bei asta pățești. Ai vedenii, auzenii! Calmează-te acum" mi-am spus.

Peste câteva minute am trecut de acel atac de panică și am adormit.

Dimineața mă simțeam prea obosită ca să deschid ochii, și fenomenul de ieri se repetă.

Văzusem din nou acea lumină, de data asta mai puternică. 

"Dacă mai se întâmplă chestiile astea, jur că o să mor de inimă."