DIFERIT

Tim

La finalul orelor, gașca m-a chemat din nou să mergem în parc, dar am refuzat mințindu-i că vine tata să mă ia.

- Eve, vreau să vorbim ceva diseară, mi-a zis Roxi îngrijorată, apoi m-a îmbrățișat.

Simțeam că am o prietenă. Cred că chiar îi pasa de mine, și eram curioasă să văd ce vrea să-mi spună.

După ce m-am asigurat că pleacă toți ceilalți din clasa mea, m-am dus la festivități.

De data asta nu se mai auzea nimic, nici măcar un sunet, o voce..., nimic. 

Așteptam cu nerăbdare să-l revăd pe Tim, și iar îmi luase inima la goană. Îmi doream nespus să vină.

M-am așezat pe scară și m-am făcut nevăzută, mi-am luat telefonul și i-am trimis mesaj tatalui meu că întarzi.

Cineva urca scările, m-am ridicat și l-am văzut pe Tim. Urca obosit și când m-a văzut, începuse să zâmbească. Mă îndragostisem de acel zâmbet cald, voiam să-l văd în fiecare zi.

- Hei! Ce faci? mi-a șoptit el în liniștea aia.

- Te așteptam. Ce voiai să-mi spui... l-am întrebat arzând de nerăbdare.

- Off,  Evelyn, eu voiam să-ți zic dacă vrei să petrecem mai mult timp împreună. Credeam că nu cunoști lumea de pe aici și voiam să stăm împreună, dar am văzut... .

L-am întrerupt și i-am zis:

- Ohh, e chiar drăgut din partea ta. Putem sta împreună, dacă vrei.

Și-a dat din nou cu mâna prin păr, apoi s-a uitat în ochii mei cu aceeași seninătate:

- Lasă-mă să te conduc acasă, dacă vrei... . apoi s-a uitat în jos.

Eram foarte fericită de ce auzisem. Chiar voiam să stau cu el cât mai mult timp. Mi se părea un tip minunat, era foarte liniștit și blând și nu vorbea deloc urât, nu țipa. Nu pot descrie ce simțeam când îi auzeam acea voce curată și senină.

- Mi-ar face plăcere, i-am răspuns.

Am coborât scările, și am părăsit împreună liceul.

Când am ieșit m-am uitat în toate părțile să ma asigur că nu e Kail prin jur, după am continuat să merg normal.

- Spune-mi despre tine, s-a uitat blând la mine.

- Ce să-ți spun? Nu prea știu ce să zic și nu-mi place să vorbesc despre mine.

- Haidee, orice!

- Uhm bine. Abia m-am mutat în acest oraș, m-am trasnferat saptamâna asta la liceu și nu-mi plac  golanii și bătăușii .

- Asa, altceva?

- Păi, locuiesc cu tata și în timpul liber îmi place să cânt.

- Wow. Cânți?

- Nu, dar mi-ar plăcea. Adică... da, cânt, dar nu bine.

- Și eu cânt la chitară. Dacă vrei putem cânta amândoil după ore, la festivitati.

- Oh, Doamneee! Vreau să intru acolooo. Ai fost?

- Da.

- Si cum e?

- O să vezi, mi-a răspuns rapid și m-a pupat pe obraz.

Gestul ăsta mă speriase pe moment, dar era foarte dulce atingerea buzelor lui catifelate, încât frica a dispărut imediat.

- Oh, Tim, aici stau.

- Impresionant. Îmi place, mi-a zis el admirându-mi casa.

Mașina tatălui meu nu era, deci aș fi putut să-l invit înăuntru ca să mai stam, dar cred că ar fi fost prea mult pentru prima noastră ieșire.

- Eve, uită de ce am zis cu festivitătiile.

- De ce? Aaa, nu cânți la chitară, nu? am rânjit eu.

- Ba da, cânt, dar nu ar fi bine să cântăm împreună.

- De ce? deja mă cuprinsese o emoție puternică și nu-mi mai simțeam picioarele.

- Nu are rost, pur și simplu.

- Tim, spune-mi. Poți să-mi orice, serios.

- Evelyn, vorbim mâine la liceu, mă grăbesc.

Mă pupase din nou, dar pe ambii obraji, apoi a plecat cu o privire dezamăgită.

Am intrat în casă și n-am stat mult că îmi sună telefonul. Era Roxi.

- Hei, Roxi. Ce este? Ce voiai să-mi zici și tu?

- Și tu? Wow, esti ok? Pari supărata.

-Da, sunt bine, si minteam din nou... .

- Am văzut că nu-ti prea convenea faza cu Kail și cum te tine si cum vorbeste cu tine. N-ar fi trebuit să-ti zic, dar tipul te place foarte mult. 

- Da, mi-am dat seama... .

- Tu il placi?

- Nu stiu. De ce intrebi?

- Bine, nu contează dacă "da" sau " nu ", dar ai grijă, Eve. Kail e foarte impulsiv și vulcanic. E gelos și rău. Nu cred că ai aflat, dar anul trecut a fost cu o fată care l-a înșelat și s-a bătut cu iubitul ei și inclusiv pe ea a bătut-o. Îți zic asta pentru că suntem prietene, și nu vreau să suferi.

- Oh, Doamne. Merci mult, Roxi. O să am grijă. 

Nu puteam să-i spun de Tim. Încă nu aveam suficientă încredere.