O Relatie Cu Fratele Meu Vitreg

CAPITOLUL I

~Asta e genul de poveste de dragoste care înfuntã probleme al dracului de reale~

Am sã mai rezist o zi sau o mie încolțitã de nedreptatea asta care mã sfâșie, pentru un vis care mã ademenește cu promisiunea cã la final va exista o rãsplata și pentru mine, dacã tot am indurat toate acestea.

Ãsta e principiul meu! Dacã ziua de mâine nu ar mai fi, cui ai spune prima oarã "te iubesc"? Mamei tale, care te jignește , si face astfel incât sa te urãsti? Tatãlui tãu, care bea, si e doar..omul cu doi dolari in loc de ochi, pe care nu te poti baza? Sau prietenilor tãi? Dar stai, ti.e fricã sa îi numesti prieteni, pentru cã astfel vor vedea ca ai incredere in ei, si te vor distruge. Sau, ce ai face prima oara? Vei putea alerga cãtre persoana la care ți cel mai mult pe lume? Sã o privești în ochi, și sã.i spui cã nimic nu va mai fi la fel fãra el/ea, de fapt, nimic nu va mai fi. Vei putea face, ceva ce mereu ti.ai dorit dar nu ai avut niciodatã curaj? De ce avem nevoie de un termen limitã, si de rãsuflãri numãrate, pentru a face ceva ce ne definește? Ce ne face fericiți?

Nu sunt o fatã tocmai întreagã tocmai la minte,dacã mã înțelegeți. Sunt diferitã,mereu am trãit diferit și nu voi tolera sã schimb asta doar pentru niște cocalari mâncãtori de rahat care habar n.au cum e sã trãiești. Tristuț pentru ei. *milã* Eu tot nu renunț. Și dacã voi renunța atunci numele meu nu e Zara.

Ah,apropo,așa mã cheamã. Maitrez Zara. O fatã cu ochii verzi-cãprui și o minte aiurea. Mai are rost sã vã spun faptul cã am și cel mai handicapat suflet? Nu,așa ziceam și eu.

Și nu sunt așa fãrã motiv,haideți sã vã spun cum a început totul..
Era o dimineațã caldã de primãvarã..

"-Zaraaaaaaa!" aud eu prin casã..

-Da mama,ce e?

-Coboarã sã cunoști pe cineva!

-Ce,cum? E 6 dimineața,ai înnebunit? Peste douã ore merg la școalã..

-Maitrez Zara,jos acum!

~"Hmm,ce pana mea vrea și asta de la mine în toiul dimineții ,sã mooor"~

Meh,am luat repede niște blugi,bluzã,alea-alea..mi.am prins pãrul repede într.un coc ciufulit și am îndrãznit sã cobor..

Jos..era sã leșin..șocul vieții mele..

-Bunã ziua! (Îmi țipã un bãrbat în ureche de parcã și.a uitat microfonul acasã)

-Ah?

-Da,Daniel,ea e fica mea puțin mai ciudãțicã...(spune mama pe un ton gen o sã te omor Zara)

Apooooi îmi apare în fațã o minunãție. Cred cã cel mai drãguț bãiat din lume. Doamne..

-Bunã dimineața,pitico! (Îmi spune el pe un ton calm și cald)

Aș fi putut sã.i rãspun tot la fel de drãguț,dar eu,sunt proastã și..

-Hmm...cine sunt aceștia,mama?~întreb eu sec

-Pãi Zara,ți.l prezint pe Daniel,viitorul tãu tatã,și fiul sãu Marco,fratele tãu vitreg.

-Staai,ce? Cum adicã,mama?! Știam...știam cã o sã.mi faci asta! Mulțumesc! Mulțumesc mult! Dacã ai impresia cã cineva îi va lua locul tatãlui meu adevãrat,te înșeli! Mhm! Foarte neîncântatã de cunoștințã,strãinilor!

Am fugit sus în camera mea plângând,gândindu.mã ce o sã fac asupra acestei situații..Nu vreau un tatã nou,iubirea tatãlui meu e mai puternicã,o simt,chiar dacã vine din cer,chiar dacã nu mai e aici chiar dacã nu mai se poate sã stea cu mine și să mã apere. Acest "Daniel" sigur nu o sã mã ajute cu nimic. Vreau sã mor! Vreau sã fiu în brațele tatãlui meu,nu ale lui "Daniel" fmm..