O Relatie Cu Fratele Meu Vitreg

CAPITOLUL XV

S.a întâmplat și îmi era foarte fricã. Toate aceste 10 secunde mi.au luat mințile..îmi..îmi plãcea..

Dar, în momentul în care buzele noastre s.au despãrțit, am simțit un fior care îmi mângãie rapid spatele, iar respirația mea s.a accelerat din ce în ce mai mult.

Mã gândeam doar la Marc..dacã el ar fi sãrutat o fatã pe ascuns cred cã m.aș fi enervat al naibii de mult... Și el va face la fel...

Nu am mai stat pe gânduri și am plecat rapid spre intrarea localului fãrã sã.i mai spun nimic. Nu mai voiam nimic..decât brațele lui Marc..

M.am îndreptat cu o vitezã incredibilã spre ușã, simțind cum Darwin mã urmeazã.

Mâna mea nici nu reușise sã atingã clanța ușii, cãci Darwin mã trage rapid înapoi.

-Care.i problema ta?~îi spun eu încercând sã.i îndepãrtez mana de rochia mea

La aceastã întrebare nu am primit din pãcate un rãspuns.. Doar o ghicitoare pe care fața lui o expunea. Se uita la mine într.un mod diferit.. Începusem sã devin confuzã.

Dupã câteva minute, mã trage de pe treptele localului, îmi pune mâna pe buze astfel încât glasul meu sã fie blocat, și mã "târãște" într.un mod animalic prin cadrul pãdurii.

Dupã ce ne îndepãrtãm suficient de local, suficient însemnând în așa fel sã nu mã pot întoarce singurã, îmi dã drumul spunându.mi "Faci ce îți spun, și nu o sã se întâmple nimic"

Mã întrebam ce dracu vrea de la mine.. Doamne, cât regret cã nu am fost tipa înțelegãtoare cu Marc și nu le.am spus bãgãcioșilor ãstora distruși cã sunt cu el..

În momentul în care m.a eliberat, eu am încercat în multe feluri sã scap, dar ...a fost imposibil...mã ținea captivă..

-Ce curajoasã ești tu la doar 15 anișori..~îmi spune el râzând

-Pentru nivelul tãu scãzut de cunoștințe, am 16 ani! ~îi exclam etalându.mi și mai mult tupeul

-16? Bine cã mi.ai spus, dacã aveai 15, te mai cruțam..~îmi adaugã pe un ton calm

-Ce vrei de la mine?~îl întreb plângând

-Ești frumoasã. ~îmi rãspunde el sec

-Ce vrei de la mineee?!!!~exclam eu nervos

-Zara, ești foarte, foarte frumoasã..~îmi spune el pe un ton dubios.

-Ce legãturã are frumusețea mea cu faptul cã tu m.ai adus aici,Darwin?!~îl întreb uitându.mã dupã local

-Degeaba te agiți, oricum nu mai gãsești drumul.~îmi spune el oftând și uitându.se la adidașii lui

-Îmi spui ce vrei de la mine? ~adaug eu stãpânindu.mi frica

În acel moment a zâmbit, și.a ridicat privirea, și s.a apropiat de mine uitându.se în jos.

S.a oprit la câțiva milimetrii de mine și a stat câteva secunde. În tot acest timp îmi imaginam tot felul de lucruri care se puteau întâmpla, pur și simplu nu știam ce trebuia sã fac.

Am așteptat, iar deodatã, mâinile lui au apãrut deasupra umerilor mei, iar mai apoi au început sã coboare ușor dealungul brațelor mele, creeîndu.mi un sentiment de teamã, iar la final, palmele noastre erau legate.

Mã ținea de mâini, uitându.se la inelele mele, iar apoi îl aud șoptind "drãguț"

-Cred cã persoana care ți.a dãruit acest inel te considerã o parte specialã din viața ei. ~îmi zice ca și cum ar fi dezamãgit