O Relatie Cu Fratele Meu Vitreg

CAPITOLUL XIII

   Mulțumesc, iubire! Sincer, mi-ai fãcut cea mai frumoasã zi! Te iubesc enorm! Sufletul meu dorește prezența ta, inima mea trãiește datoritã dragostei tale. Datoritã siceritãții și încrederii. Of,iubire,te iubesc atât de mult încât inima.mi trãsare când aud numele tãu. Sãruturile discrete,adânci,unice aș putea spune, mã fac sã dau naștere unei noi puteri. Puterea aceea o simt,e invincibilã.
AHHHG,CREANGÃ NENOROCITÃ! CARE DUMNEZEU TE.A PUS FIX ÎN FAȚA MEA?!

Am luat.o razna,pãdurea asta e așa de pustie încât am nevoie sã mã gândesc la el ca sã.mi dau putere și curaj sã ies de aici.

Ce p*** mea tot scot pe gura aia nenorocitã?! Nu am nevoie de nimic/nimeni ca sã ies. Mã piș pe toți.

Pe unde o iau? Hmm,mda,parcã pe aici...sau aici...

Poate aici..
Neea,ia stai cã nu era bradu' ãsta
Aici..am mai fost..
Staaai...
Hmmm pe aici..
Unde dracu?
Nu voi ajunge niciodatã..
Bãga.mi.aș picioareleeee.

Eram plinã de draci. Afarã era aproape întuneric, iar asupra pãdurii s.a lãsat o liniște
dosebitã. Acest fapt m.a fãcut sã dau înapoi. Mi.a fost prea fricã sã înaintez spre nicãieri și sã mã afund mai rãu în strãinãtate.

M.am așezat lângã un brad și mintea mea dispera spre gãsirea unei cãi de scãpare.

Între timp la local:

-Bã,ești ok? ~întreabã Lukas chicotind

-Da,nu..nu conteazã cã m.a murdãrit un pic, conteazã Ea! Unde e?~întreabã Marc agitat

-A plecat, probabil e afarã,nu știe drumul,nu?

-Nu bã..

-Bãi frate, de ce Zara s.a enervat în halu' ãsta?! ~întreabã Lukas ironic

-E mai complicat..~rãspunde Marco oftând.

-Nu vrei o țigarã,ceva?

-Nu,nu mulțumesc. Bã..bã frate! A trecut mult timp,cât mai poate sta afarã?! Dacã i s.a întâmplat ceva?!~se întreabã panicat Marco

-Mac,ești absurd! Nu are ce sã pãțeascã,afarã sunt oameni.

-Și dacã a plecat,bã?!!!

-Unde sã plece? Știe drumul?

-Nu! Asta e și problema!

În acea clipã,Marc se ridicã asemeni unui fulger, iese din local și se uitã în jur. Însã, în zadar, pentru cã nu mã zãrește. Se panicheazã, începe sã mã strige, dar eu în acele momente eram înnecatã în liniștea pãdurii.

Dupã câteva minute de cãutare, aud silențios și șters cuvântul "Zara!"
Am rãspuns,dar când am vãzut cine apare în fața mea, mi.aș fi dorit sã nu fi rãspuns. Îmi era chiar foarte bine singurã.

-Zara! Ce faci aici?! ~mã întreabã el nervos.

-Ce fac?! Ajung acasã,boule! Ție ce ți se pare?!

Eram tare nervoasã pe el, practic țipam la el fãrã a mã gândi cã poate va urma un scandal monstru. Fãrã a mã gândi cã poate exagerez și cu siguranțã,asta fãceam.

Totuși, printre țipatul meu, dintr.o datã pe chipul lui se atașeazã un zâmbet larg. La scurt timp începe și râde de mine.

-Ce mama dracu ți se pare amuzant?!~îl întreb eu

-Nimic,nimic! Continuã!~spune Marco ironic chicotind

-Seriooos,de ce râzi?!~adaug eu dupã ce râde.

-Off, fetița mea, când vezi o piticã așa ca tine atât de nervoasã, cu greu te stãpânești împotriva râsului ~îmi explicã el printre zâmbete.

-Afg. Te urãsc! Tu mã, ãla cu explicațiile..Ia zi mã, "prietene" ce s.a întâmplat azi?! Vrei sã te desparți de mine și nu ști cum?! Ei bine, știu eu! Uite așa! Gata! ~îi reproșez eu drastic

-Nu vreau sã mã despart de tine, iubire. De ce te sperii? ~îmi explicã el calm

-Explicația,Marco! Explicația! ~insist eu

-Lukas..tocmai s.a despãrțit acum ceva timp de iubita lui,nu am vrut sã se simtã prost..~îmi afirmã el luându.mã de mânã

-Offf...scuze...nu m.aș fi gândit la asta niciodatã! Scuze! ~adaug eu simtindu.mã ca un rahat..

-Nu.ți cere scuze..te iubesc și te voi iubi mereu. Indiferent. Indiferent de ceea ce îmi vei face. Indireferent dacã va fi sãrut/palmã/Frappe, mã.nțelegi?~mã întreabã el chicotind luându.mã în brațe.

Acea îmbrãțișare..a fost..wooaw. Gen ca și cum aș fi stat o mulțime de timp într.o pãdure pustie unde e frig și apare dintr.o datã persoana pe care o iubești și te îmbrãțișeazã încãlzindu.ți inima. Am simțit aceastã senzație,daaar am simțit și altceva. Îmi venea sã.i dau toate Frappe.urile din lume în cap.

-Auzi,tu nu vrei sã plecãm din pãdurea asta,zic?~mã întreabã el uitându.se laarg la mine.

-Nu. Nu încã. Nu înainte sã.mi explici de ce miroși a fum de țigarã! ~îi replic eu nervos

Stã un moment,se gândește,dar nu.mi rãspunde.

-Ai fumat, nu.i așa?! ~exclam eu dându.i o palmã peste fațã.

În acel moment a întors privirea spre mine. În viziunea mea, privirea aceea nervoasã semãna a bãtaie. Dar, eu eram foarte mândrã de alegerea mea. O merita.

În secunda urmãtoare, îmi cuprinde capul cu ambele mâini, mã împinge lent în spate pânã în momentul în care eu mã lipesc de un copac, iar atunci,buzele noastre se îmbinã printr.un sãrut brutal care îmi face conștiința sã zboare. Chiar dacã sãrutul ãsta a durat 10 secunde, eu tot aveam impresia cã a durat o veșnicie.

-Ce a fost asta,Marco? Nu înțelegi cã te urãsc?!~îl întreb eu încercând sã mã distanțez de copac.

-Era singurul mod prin care puteam sã.ți demonstrez cã n.am fumat..~îmi râspunde el oftând.

În acel moment am realizat cã sunt chiar o proastã. O proastã mare. Ce puteam sã mai zic?! Mi.a pus capac.
Buzele lui și buzele mele se înțelegesu perfect. El era aroma mea preferatã.

Conștiințã: Hai proasto, spune.i ceva!
Eu: Nu am idee ce, taci cã mã derutezi.
Conștiințã: Sãrutã.l!
Eu: Taci bã, dracu!
Conștiințã: Astaaa vreei,știu cã vreei!
Eu: Taaaaci!
Conștiințã: De ce te ascunzi? E iubitul tãu. Ar fi trebuit sã.l sãruți și sã.l sãruți tot timpul. Limbile voastre trebuiau să facã cunoștințã mai mult. De ce te ascunzi?

-Nu mã ascund! ~exclam eu ca o proastã

-De cine?~mã întreabã Marco fiind plasat în ceațã

-Nimic,nimic. ~spun eu punându.mi mâinile pe umerii lui și sãrutându.l

*Marco*

Zara mã fãcea atât de fericit. Simpla ei prezențã îmi fãcea inima sã batã doar într.un anumit fel. Acest lucru era datorat din cauza dragostei ce i.o port. O dragoste cum nu am purtat pentru nimeni vreodatã.
Cãnd o luam în brațe simțeam un suflet mic, așa ca ea, mereu îi bãtea inimioara repede din cauza emoțiilor. E așa drãguțã. Simțeam cã se sperie, dar trebuia sã se obijnuiascã.
Fiecare sãrut care venea din partea ei, era așa improvizat, se vedea cã nu știe ce sã facã, dar totuși, sãruturile alea îmi erau fatale.
Fiecare clipã când era furioasã pe mine mã fãcea sã mã reîndrãgistesc nebunește de ea.