O Relatie Cu Fratele Meu Vitreg

CAPITOLUL III

Aștept,și aștept,și aștept și aștept...
Când puii mei vine și ãsta...Aud ușa trântitã jos,cobor repede și îl vãd pe el desfãcându.și șiretele.
De bucurie sar pe el și îl iau în brațe apoi încep sã.i reamintesc:

-Ști,Marco..vreau sã vorbim..

-Da,prostuțã,stai sã îmi dau geaca jos.

Mã duc sus gândindu.mã cum sã încep pentru cã sunt doar o fatã naivã,și nu prea spun ce simt..și aleg mereu sã ascund...și nu e ok...deloc ok...dar îl iubeam și într.un fel mai mult ca pe un frate,știu,o porcãrie.

La un moment dat,aud ciocãnituri la ușa mea:

-Intrã.~spun eu gândindu.mã la ce va urma

-Vreau ca tu sã vi sã deschizi ușa.~îmi spune el

Deja mã speriam. De ce puii mei sã.mi cearã asta? Nu are și el mâini?

-De ce trebuie ca eu sã o deschid,mã?

-Zara,tu doar deschide.o,bleguțo..

-Știu cã e aiurea dar mi.e fricã..

-De cine sã.ți fie?

-Pãi..de tine..

-Aoleuu,deschide ușa odatã..

Mã îndur sã deschid ușa,și brusc în fața mea are loc cea mai drãguțã surpriză din lume. N.am crezut așa ceva. Îmi adusese un trandafir.

-Îți mai e fricã,pitico?

-Nu știu ce sã zic,îți mulțumesc..din suflet..nu...nu știu...nu trebuia..

-Ba trebuia,adicã ți.am fãcut atâtea..

Apoi am stat și m.am uitat la el,iar el la mine și a început sã zâmbeascã,și eu am început sã zâmbesc iar apoi m.am pierdut în ochii lui..ca de obicei.
Iar el s.a apropiat..și s.a apropiat,și când îmi bãtea inima tot mai tare..Ghiciți..pupic pe frunte fmm.
De ce nu poate sã mã sãrute?

-Și ce voiai sã.mi spui? ~mã întreabã el serios

-Ã,nimic..stai,ba da..intrã în camerã..

Pun floarea într.un ghiveci și mã pun lângã el pe canapea. Nici nu apuc bine sã încep cã se ridicã dintr.o datã și se uitã în caietele mele.

-Iar nu te descurci la astea? ~mã întreabã el ca și cum m.ar certa

~"Mã omule,deci fenomenal ești,încerc sã.ți spun ceva și tu deviezi mereu de la subiect,deci nu cred,lasã dracu matematica.."~

-Marco,lasã..lasã asta acum.

A venit,s.a pus lângã mine și s.a uitat larg în ochii mei..iar eu ca de obicei mã abțineam sã nu.l sãrut..

-Ce s.a întâmplat,împrãștiato?

-Pãi..pãi ști noi..of ce greu e! ~spun eu dându.mã cu capul de perete

-Spune Zara..ști cã îmi poți spune orice,nu?

-Da..dar...deci...stai...farã dar. Mhmm,nu te mai uita la mineee ca nu pot sa ziccc.

-Zi mã odatã!~spune el încuntându.se

-Mhhm..nu pot..scuze..~continui eu plecând capul

-De ce nu poți,prostuțo?

-Îmi e teamã..

-De cine? Iar de mine? Serios? Sunt așa înfricoșător?

-Pffff..