Ce-ar fi dacă...? (Justin Bieber)

Nu poți fi singur niciodată

Se pare ca Justin chiar s-a bucurat cand a vazut ce cadou i-am luat. Stiam ca ii va place...

Okay, se pare ca momentul nostru a fost intrerupt de cine credeti? Mai bine cititi ⬇

-Ăm...Harry, Ravenna, ce cautati voi doi la ora asta, in locul asta, in acest moment? Uzi leoarca?
-Pai...ne-am gandit ca ar fi o idee buna sa va facem o vizita...spune Harry
-Ei bine ati gandit prost! spun punandu-mi mainile in san
-Hei, hei, hai sa nu ne certam! spune Justin bland

Doamne...cum poti sa fii atat de bland, atunci cand strici un moment...
Niciodata nu am stricat momentul cuiva! Bine, trebuie sa recunosc, o data, sau poate de doua ori, dar cel mai tare moment pe care l-am stricat a fost asta :)

*La ziua lui Axell, prietenul Sarei*
-La multi ani fericiti, iubitule! spune Sarah, sarutandu-l

Acum intervin eu...

-Ma scuzati ca stric momentul dar am ceva de zis. "Justin unde naiba te-ai ascuns, ti-am zis ca nu ne mai jucam de-a fata ascunselea la petreceri?"

Toata lumea se uita ciudat la mine. Dupa care au inceput sa rada... Nu e ca si cum tocmai am stricat un moment, no?

*Revenire*
Ei...nu e atat de grav ce am facut eu, pe langa ei... :)

*Perspectiva Ravennei*
Okay, petrecerea e pe sfarsite. Electra si Justin au plecat. Au mai ramas doar cei din gasca dar si acestia vor sa plece...

Eu stau singura pe malul lacului si privesc in gol. M-am distrat azi...dar nu la fel de mult ca atunci cand ma distram cu Harry.

Ca tot vorbeam de el, oare unde o fi?

Aud pasi in spatele meu, cine poate fi? Intorc capul, dar regret ca am facut miscarea asta. Oh nu. Era Harry.

-Ai de gand sa stai aici toata noaptea?
-Îm...cred ca da. De ce nu?
-Pai, nu mai e nimeni... Am ramas doar noi.

Vine si se aseaza langa mine uitandu-se la lac. Trag cu ochiul la privirea lui. Avea o sclipire in ochi... stralucea.

-Ce e?
-Ăm? spun confuza
-De ce te uiti asa? spune continuand sa se uite la lac
-Nu ma uit!
-Nu poti nega asta! Stiu ca ma placi!
-Eu? Pe tine? Serios tu chiar crezi ca vei avea vreodata sanse cu mine? Sunt atati baieti mult mai frumosi de cat tine...

Dau sa plec. Ma ridic, dar o mana ma opreste. Ma intorc cu fata la el. Ma privea atat de fix si iubitor... Incerca sa-mi spuna ceva, dar nu putea...

-Stii, niciodata nu am crezut ca se va ajunge la asa ceva. imi spune ganditor; De cand am venit in acest liceu, stiam ca tu vei fi aici. Tu de ce crezi ca m-am mutat? Ani la rand am stat cu gandul la tine... Amintindu-mi de chipul tau pe care, pur si simplu nu puteam sa mi-l scot din minte. Crede-ma un caracter ca al tau, nu se poate uita asa usor...

Incercam sa spun ceva. Dar eram complet uimita de vorbele sale. Cum putea sa isi exprime sentimentele atat de usor? Nici doua vorbe nu pot sa leg cand sunt in preajma unui baiat ca el.

Imi ia mainile intre ale lui si-mi zice usor la ureche, tragandu-ma spre el.

-Te iubesc Ravenna! Te iubesc mai mult decat crezi tu! Si crede-ma ca as face orice numai ca sa te vad fericita!

Sincer, cred ca mi-am inghitit limba. Nu stiam ce sa zic, dar deodata Domnul Curaj a intrat in mine si si-a facut treaba zicandu-i:

-Harry...si eu te iubesc!

La auzul acestor cuvinte, se aproprie usor de mine, spatiul dintre noi fiind mai mic de o palma.

Se opreste si ma saruta. O Doamne, ce moment magic. Simteam o gradina zoologica in burtica mea :) Nu-mi mai puteam stapani emotiile.

-Ce crezi ca faci? il intreb dupa ce ne despartim din sarut - impingandu-l in lac

Nu credeam ca el chiar va cadea dar... totusi nu ma simteam prost, chiar o merita. Dar, se poate ca nu cumva sa se intample ceva? Ei bine nu!

El ma trage de mana, ajungand si eu in lac cu el...

-Esti nebun? spun tremurand
-Eu? Sau tu? Tu ai fost cea care m-a impins, nu eu!
-Ei bine, chiar o meritai. Nu e vina mea ca ma saruti fara sa-mi ceri voie!
-Dar cine a zis ca trebuie sa am permisiunea ta? Ma servesc singur!
-Esti un mare, mare, poate cel mai mare nesimtit din tot universul! Pur si simplu te urasc!

Dau sa ies din lac, dar iar aceleasi maini calde ma opresc. El se pune in fata mea si ma ia in brate. Chiar daca apa era foarte rece, imbratisarea lui ma incalzea mai mult decat o patura.

-Ti-am zis sa-mi dai drumul!
-Dar asta nu inseamna ca si trebuie sa accept!
-Doar lasa-ma!

Uh...era asa de rece afara iar eu tocmai ieseam din acel lac, foarte murdar... Iuh... Numai bacterii pe pielea mea...ce sa zic?

Nu se poate mai rau?

O, ba da, se poate! Toata lumea era plecata, iar eu nu aveam cu cine sa merg acasa. Eh, erau mai multe cai printre care:

1. Ma repezeam la masina lui Harry si fugeam cu ea.
2. Ii aruncam cu o piatra in cap lui Harry, pentru a-i lua cheile.
3.Il rugam sa-mi de-a cheilea pentru ceva prostesc.
4. Il rugam sa ma duca acasa.
5. Plecam cu taxiul.

Evident ca nici una dintre solutii nu era buna. Deoarece:

1.Nu aveam cheile lui.
2.Nu eram o criminala in serie, pentru a-i da cu o piatra in cap.
3.Nu-mi va da cheile pentru nimic in lume.
4.Nu vorbeam cu el.
5.N-am bani de taxiu.

M-am asezat nervoasa pe un scaun si asteptam cu mainile in san. Il vad cum vine printre mese. Nici macar nu m-a bagat in seama, a trecut pur si simplu pe langa mine. Ce om!

Ma strecor in spatele lui, tiptil-tiptil si ma urc odata cu el in masina sa.

-Ce faci aici?
-Pai...ma gandeam daca vrei sa ma duci acasa, ca un gentelmen ce esti!
-Pai...eu nu zic sa mergem acasa!
-Dar unde?
-La un restaurant?
-Ar fi o idee destul de buna, neavand ce sa fac acasa... Dar...
-Dar...ce?
-Esti suparat?
-Eu? Suparat? Nu, doar dezamagit...
-Hm...imi pare rau okay? Nu stiu sa ma comport cu baietii. Mai ales cu tine. Mereu cand sunt in preajma ta simt ca o iau razna, iar corpul meu e pe cale sa explodeze. De inima nici nu mai amintesc, la cat de tare bate!
-Si...de asta te iubesc!
-Ododo! Si eu te iubesc, udatelul meu frumos! spun tragandu-l dragastos de falcuta
-"Udatel" serios? Ma asteptam la "uimitor", "miraculos", "irezistibil".
-Hai gata ca ti-o iei in cap, porneste odata masina si sa mergem.

*Perspectiva Electra*
Abia dupa ce au terminat de povestit intamplarea, mi-am dat seama ce s-a intamplat cu ei. Clar erau indragostiti!

-Hm...Justin, imi e somn. E aproape 4 ceasul si sunt foarte obosita!
-Hai acasa!
-Hai!

Ne luam la brat, despartindu-ne de Ravenna si Harry, care nu mai terminau de glumit unul pe baza altuia. Tipic lor.

Am ajuns acasa. La usa il invit pe Justin in camera mea, pentru a ne odihni. Aveam mare nevoie de el in seara aia. Vroiam sa-l simt aproape. Ma simteam in siguranta alaturi de el.

M-am schimbat in pijamale si Justin la fel. Arata destul de bine in maieul acela. Patratelele iesind la iveala.

Am adormit unul in bratele altuia. Era asa romantic. Sper sa nu ma mai trezesc din acest vis.

Noapte buna Justin! 😍