Din perspectiva Emmei.
M-am trezit si am simtit ca ceva puternic si cald ma tinea in brate. Era Jeff. Am observat ca nu ma puteam misca din cauza stransorii lui, asa ca am preferat sa stau si sa ma uit cum doarme..
Dupa putin timp mi-am lasat capul pe pieptul lui si am inceput sa motai. Cand mai aveam un pic sa adorm, domnul somnorici s-a intors pe partea opusa mie, luanduma cu totul si trantiduma de pat..Ce mananca copilul asta? Camioane? Zici ca eram ursuletul lui de plus. Totusi imi placea...Era asa cald si bineee.. plus ca el era atat de dragut cand doarme.
Am mai stat putin si cand eram gata sa adorm la loc...BOM! M-a trantit iar de partea opusa a patului.. In momentul ala am luat o perna si i-am tras una direct peste cap, facandul sa se trezeasca.
-Ce ai ma de dai?
-Tocmai era sa ma zdrobesti de doua ori si tu intrebi de ce dau?
-Ămm.. scuze...
-Nu-i nimic. Hai frumoasa adormita scularea!
-Ceee? E 6:30! De ceee? Spune el ca un copil panandusi perna pe fata si trantinduse in pat.
-Secreeetuuul! Strig eu ca bezmetica.
-ămmm...hai jos. Isi schimba el radical starea.
-Copile! Tu esti bipolar? Spun eu inca uimita de reactia lui.
Am coborat dar nu inainte sa il imping pe Jeff cu soldul meu in al lui, facandul sa se dezechilibreze.
-asta pentru ce a fost?
-a doua ..zdrobitura..afirm eu.
Din perspectiva Jessafinei (mama Emmei)
Ma tot gandeam invartinduma prin casa cum sa-i spun adevarul Emmei...
Nu puteam sa-i spun: Sti Emma, eu si cu Slenderman am fost iubiti si asa ai aparut tu, ai abilitatea de a te face de 2, 3 si 4 metri, te poti teleporta, aa si ai si tentacule care iti ies din spate. Cum drq sa-i spun? Ma va renega cu siguranta la cum o stiu pe Em!
Nu stau prea mult pe ganduri ca ii vad coborand...
- Neata copii!
-Neata, mama! Spune Emma.
-Buna dimineata, doamna Stone! Spune Jeff, politicos ca de obicei.
-Deci! Incepeti! Care e marele secret? De unde va cunoasteti? De ce nu ati putut ami spune tot aseara?
-Stai jos. Spune Jeff calm
-*tuse, tuse* Il inghiontesc pe Jeff sa spuna el.
-Pai...
-Paiii? Se rasteste ea.
-Il sti pe Slenderman?Intreb eu.
-Daa! Adoram povestile si legendele cu el!-Pai...e..adevarat..Slenderman exista..
-Haha, buna gluma! N-o mai face.. Spune Em sarcastica si vizibil iritata.
-Nuuu! Vorbim serios! Spun eu si cu Jeff in cor.
-Oricum...ce legatura are cu mine?
-Pai..eu..
Am inceput sa-i povestesc Emmei tot de cand m-am intalnit cu Slender si pana in prezent.
-Ahammm...Spune Em cu niste ochi mari si inca nedumeriti.
-Atat?
-Nuuu... Spune ea din nou cu aceasi expresie.
-Deciii...
-Deci eu...am..si..si..ămm...
-Da! raspund eu si Jeff in cor
-Deci. practic sunt...
-Da! Confirmam din nou in cor.
Dupa asta nu a facut decat sa se ridice si sa plece in camera ei..
Perspectiva Emmei.
Inca nu-mi dau seama ce s-a intamplat. Deci..tocmai am aflat ca tatal meu..e un monstru? Dar staaaiii staiii! Pai si Lyd? Am coborat intr-un suflet jos si am inceput sa ma balbai gafaind de la lupta mea cu scarile.
-Eu...Lyd...Slend...tataa...
-Ia-o usor. Calm, calm. Imi spune Jeff linistinduma.
-Daca eu sunt fica ta si a lui Slender.. Atunci ..Lyd ce e? Tatal ei a fost cu ea tot timpul!
-Pai draga mea, Lyd a fost adoptata. Dupa nasterea ta nu puteam sta in conacul lui Slend, ai fi fost influentata in mod negativ. Asa ca te-am adus inapoi acasa, in Dallas. Dupa ceva timp l-am cunoscut pe Daniel, tatal tau vitreg. El voia sa aiba un copil, dar eu nu mai puteam face din motive medicale. Asa ca am adoptat-o pe Lyd. Cand puterile tale au inceput sa apara eu i-an povestit lui Daniel tot ce s-a intamplat cu Slend. El de sigur, a crezut ca am inebunit si a divortat.
-Ooo...Aaaa...Si cum crezi ca ii voi spune eu lui Lyd asta? Huh?
-Pai nu trebuie sa-ti faci griji! Ea sta inca cu Daniel in New York city! Exclama mama, linistita
-Mama! Lyd invata in acelasi liceu si in aceeasi clasa cu mine..
-Nu ii spui!
-Cum?
-Mai tine putin secretul! Cand vei fi pregatita ii vei spune!ok?
-Bine, mama..
Din perspectiva Emmei.
E vai de capul meu, practic. Eu nu pot tine secrete. In plus Lyd ma cunoaste! Isi va da seama ca ceva nu e in regula cu mine.
Inca ma gandeam ce sa fac cand sirul gandurilor mele a fost rupt, precum un sirag de margele de catre Jeff.
-Tu sti cat e ceasul? Ma intreaba el uitanduse la mine cum ma invart necontrolabil prin camera mea.
-7-8.. pe acolo..
-E 11:30.
-Ceeeee?Spun eu alergand in spre dulap.
