Unexpected Side » BTS

18: Agilitate şi precizie

     A doua săptămână din cele două săptămâni pe dos începea azi. Din nou luni, o altă zi obositoare ca oricare alta. Dacă n-ar fi fost chestia cu proiectele, nici n-am mai fi venit la şcoală, dar directorul ţine morţiş să participăm şi să venim chiar şi în zilele în care nu avem niciun proiect. Lui chiar îi place să îşi bată joc de noi.

— Oare astăzi vor anunţa care este următorul proiect? o întreb pe Ha-Neul, privind-o cum desenează de zor chestii pe caietul de matematică.

— Ar trebui. Chiar aş fi vrut să rămân acasă şi să mă relaxez, uitându-mă la drame!

    Oftează, apoi îşi pune, la fel ca şi mine, capul pe bancă, acum fiind amândouă faţă în faţă.

— Urăsc şcoala, spune din nou.

— Şi eu! îi răspund, apoi suspin.

    Profesorul încă nu venise la oră, iar noi continuam să stăm cu capul pe bancă. Chiar nu aveam nimic mai bun de făcut. Dintr-o dată, uşa clasei se deschide zgomotos, See-Hee venind val-vârtej la banca noastră, făcând un alt zgomot asurzitor atunci când îşi propteşte ambele mâini în ea şi se apleacă deasupra noastră.

— Vom avea parte de un alt coşmar! spune răstit, privindu-ne dezamăgită.

— Poftim? Despre ce fel de coşmar vorbeşti? o întreabă Ha-Neul, ridicându-şi capul de pe bancă şi privind-o confuz.

— Le-au revenit sentimentele fostelor noastre "colege de trupă" pentru băieţi? mă alătur lui Ha-Neul, făcând acelaşi lucru ca şi ea.

— Mai rău!

     Imediat ce spune asta, dirigintele nostru îşi face şi el apariţia în clasă, având catalogul şi băţul pentru "instrucţie" cu el. See-Hee pleacă grăbită, dar nu înainte de a ne face semn că vorbim afară.

— Luaţi loc, copii! Am venit să anunţ următorul proiect!

— În sfârşit, oftez.

— Unii dintre voi sigur au mai trecut prin proiecte de genul, puţin diferite.

      Face o pauză scurtă şi îşi trece privirea peste întreaga clasă.

— Mă refer la meciul de fotbal.

    Eu şi Ha-Neul oftăm, amintindu-ne cât de obositor a fost, dar sunt sigură că Ha-Neul s-a gândit şi la altceva... (A/N: Se referă la întâmplarea de pe terenul de fotbal, atunci când Taehyung a căzut peste Ha-Neul pentru că nu a observat când a intrat în teren).

— Proiectul va fi unul sportiv şi de cooperare. Prezenţa este obligatorie. Acest proiect este un joc amuzant pentru unii, dureros pentru alţii.

— Dacă este ceva legat de mingi, mă voi preface bolnavă ca să scap de proiect, îmi şopteşte Ha-Neul, iar eu încep să zâmbesc imediat.

— Jocul constă în agilitate şi precizie. Vor fi două echipe, fiecare trebuie să elimine membrii echipei rivale, lovindu-i cu o minge, iar aici intervine precizia, pe când la echipa rivală intervine agilitatea. Cu cât vor fi mai agili, cu atât vor reuşi să se ferească mai repede.

     Dirigintele face din nou o pauză scurtă pentru a-şi consulta agenda.

— Mi-Young, cred că deja îmi este rău.

      Ha-Neul îşi face aer cu mâna şi imită un leşin, sfârşind totul într-un râs înfundat pentru a nu observa profesorul.

— Restul lucrurilor pe care trebuie să le ştiţi le veţi afla de la antrenor, miercuri, spune într-un final dirigintele.