Unexpected Side » BTS

20: Zi specială

Mi-Young POV:

— See-Hee, eşti sigură că se va lăsa păcălită?

— Da, sunt foarte sigură! Ne vedem la ea acasă, bine?

— S-a făcut!

     Închid repede apelul, apoi cobor grăbită scările pentru a lua măcar micul dejun -întârziat, ce-i drept- înainte de a pleca acasă la Ha-Neul. Era 10:00, iar ea cu siguranţă dormea neîntoarsă la ora asta, având în vedere că este sâmbătă, dar nu se poate supăra pe cele mai bune prietene ale ei, nu?

— Mamă, îmi poţi face un sandviş, te rog? Trebuie să merg la Ha-Neul şi nu mai am prea mult timp, iar eu încă nu mi-am găsit portofelul!

     Ştiu că sunt destul de mare încât să-mi pot pregăti singură un sandviş, dar cum timpul nu-mi permitea, iar portofelul era de negăsit, mama sigur avea să mă înţeleagă.

— Unde l-am pus? Nu pot cumpăra alea dacă nu am bani...

     Deşi vorbisem ca pentru mine, mama mă aude şi vine lângă mine, deschizând sertarul dulapului din hol.

— De când era aici? Mamă, m-ai salvat! exclam entuziasmată, sărindu-i în braţe.

— De fapt, m-am salvat pe mine. Acum du-te şi fă-ţi singură acel sandviş!

    Râdem amândouă pentru câteva momente, apoi merg să îmi fac sandvişul. Pentru că stătusem destul căutând portofelul şi pregătind sandvişul, am ales să îl mănânc pe drum. Nu că ar fi prima oară când fac asta...

***

— Eşti sigură că nu se va supăra?

     See-Hee mă întreabă cât mai şoptit, pentru ca Ha-Neul să nu ne audă.

— Da, sunt foarte sigură! îi răspund încrezătoare, deschizând uşa cu atenţie.

     Ajunsesem deja de câteva minute bune la Ha-Neul acasă, dar ne-a luat ceva să o convingem pe mama ei că nu se va supăra dacă o vom trezi noi. Până şi familia ei ştie cât este de morocănoasă dimineaţa.

— Trezireaaaa!

     Eu şi See-Hee ne aruncăm peste ea în pat, apoi ne ridicăm în picioare şi începem să sărim, cântând în acelaşi timp.

— Nuu vreaaau! ţipă, lungindu-şi cuvintele.

— Trebuieee! o imităm noi, continuând săritul în pat.

— Este weekend! Pot dormi mai mult!

     Îşi pune perna pe cap, apoi trage şi pătura peste.

— Ha-Neul, azi este o zi specială!

     Eu şi See-Hee ne dăm jos din pat, apucăm fiecare un colţ al păturii, apoi tragem cu putere, dezvelind-o pe Ha-Neul.

— Frumoase pijamale, îi spune See-Hee, apoi îi ia şi perna de pe cap.

— Vă urăsc! Sunteţi atât de meschine şi nemiloase!

     Începe să dea din mâini şi din picioare, apoi se ridică în şezut, trecându-şi mâna prin păr.

— Ce mai este de data asta? Un bal? O petrecere la piscină? Al treilea război mondial?!

     Se ridică nervoasă din pat, apoi intră în baie, eu şi See-Hee luându-i locul în patul moale.

— De fapt, astăzi este acel festival în stil japonez. Doar ştii cât de mult ne plac florile de cireş, nu? îi reaminteşte See-Hee, afundându-şi mai mult capul în perna pe care dormise Ha-Neul.