Unexpected Side » BTS

10: Neînţelegeri

       I-am trimis lui Insoo un mesaj prin care mă scuzam pentru închiderea bruscă a apelului, apoi am luat o muşcătură din croissantul pe care îl cumpărasem cu câteva minute în urmă.

— See-Hee, mai devreme ai avut ocazia perfectă pentru a-i spune lui Jin că nu vei merge cu el la bal, ce te-a reţinut?

     Ha-Neul se pune în faţa lui See-Hee, mergând acum cu spatele şi privind-o pe aceasta cu un zâmbet ştrengar pe faţă.

— Chiar vrei să mergi la bal cu el, aşa-i? o întreabă din nou, neaşteptând să îi răspundă la cealaltă întrebare. Ştiam noi!

     Bate palma cu mine, apoi revine la locul ei. See-Hee doar pufneşte amuzată şi îşi dă ochii peste cap.

— Fetele astea..

             Surâde.

— Bine, bine, poate mi se pare puţin drăguţ. Adică... i-aţi văzut faţa? N-are niciun defect!

— Cu toţii avem, o contrazic amuzată.

— Da, dar nu şi atunci când eşti îndrăgostită.

     Începem să râdem, apoi eu şi Ha-Neul ne oprim la uşa clasei noastre, See-Hee ducându-se la ora ei.

— Ne vedem mai târziu!

        Ne zâmbeşte o ultimă dată, apoi urcă grăbită scările.

  . . .  

     Ha-Neul îşi scotoceşte de zor în veşnicul ei ghiozdan albastru, căutând cu disperare ceva.

— Cât de mare poate fi acel ghiozdan de îţi ia atât de mult să găseşti ceva în el?

    See-Hee o întreabă amuzată, îndreptându-se spre banca noastră. Deşi nu avem oră comună azi, se asigură să ne viziteze, ca de fiecare dată. Ha-Neul n-o bagă în seamă, fiind prea concetrată la căutarea ei după "comori".

— Aici era!

       Exclamă foarte tare, bucurându-se că şi-a găsit micul portofel, speriindu-ne puţin.

— Eu merg să iau o ciocolată caldă de la dozatorul din hol. Vreţi şi voi?

     Îşi scoate câţiva bani, apoi îşi îndeasă portofelul înapoi în ghiozdan, de data asta într-un buzunar mai mic, asigurându-se că-l va găsi mai uşor data viitoare.

  — Chiar aveam poftă, îi spun şi îi înmânez banii pentru a-mi cumpăra şi mie o ciocolată. Mai mult zahăr, te rog!

  — Ştiam deja, îmi răspunde zâmbitoare, ştiind cât de mult ador dulciurile, iar zahărul nu era o excepţie.

Autor POV.

         Ha-Neul porneşte grăbită către dozatorul din capătul holului, ştiind că mai au foarte puţin timp rămas din această pauză. A cumpărat o ciocolată caldă cu mult zahăr, apoi încă una, cu şi mai mult, având o obsesie chiar mai mare pentru dulciuri decât Mi-Young.

  — Sper să nu le vărs ca data trecută, spune în şoaptă, cât să audă doar ea.

       Porneşte încet către clasă, având privirea mai mult la ciocolate pentru a fi sigură că nu va vărsa niciun strop, fiind mai puţin atentă la drum. După ce parcurge un sfert din drumul ei până la clasă, observă două perechi de pantofi negri cum îi apar în cale, lângă ei alăturându-se alte două perechi. Îşi ridică privirea din pământ şi ceea ce vede nu face altceva decât să o facă să strâmbe din nas.