Blestemul Sabiei de Foc (Percy Jackson fanfiction)

Capitolul 6

Perspectiva Apollo (da,din nou)

Eram furios! Prima dată aflu că iubita mea este grav rănită de la Hermes, apoi mă cert cu tata pentru jumătate de ceas, îl conving să mă lase să merg să o ajut, însă când ajung la cabinetul medical al taberei sunt înconjurat de incompetenți.
Hope și Jason se uitau la mine ca și cum aș fi un miracol de la zei,ceea ce probabil sunt.
–Unde. Este. Allison? întreb iar încercând să rămân calm.
Will Solace iese dintr-un salon. Părea fericit să mă vadă însă nu aveam timp de el.
–Will,unde este Allison? îmi repet întrebarea.
Fiul meu se uită la mine înțelegător și îmi face semn spre camera din care ieșise. Fără să stau pe gânduri merg în salon agitat.
În salon erau cam 3-4 medici, copii de-ai mei sau de-ai lui Hermes. Îi ignor pe toți și îmi concentrez atenția asupra patului pe care stătea îngerașul meu.
–Toată lumea afară! strig eu.
Toți pleacă, lăsându-mă singur cu Allison.
Mă apropii de patul ei și o analizez din cap până-n picioare. Purta o bustieră neagră, năclăită de sânge, pantaloni scurți de blugi și converse. Avea părul năclăit de sânge, iar fața îi era pătată pe alocuri și îi curgeau broboade de transpirație. Pe toată suprafața corpului avea zgârieturi și răni mici, însă ceea ce îți atrăgea atenția era rana adâncă de pe abdomen lăsată de colții gryphonului.
Îmi pun mâna pe obrazul ei palid. Închid ochii și mă concentrez asupra vindecării rănilor și eliminării veninului.
După ce termin, pocnesc din degete și cât ai clipi, tot sângele a dispărut, la fel și hainele îmbâcsite în sânge, pe care le-am înlocuit cu o pijama drăguță alcătuită dintr-o pereche de pantaloni scurți albi și un tricou gri lung și simplu. Știam că nu avea să se trezească curând, așa că am decis să văd ce face și domnișoara Chase.
Nu mi-a luat mai mult de 10 minute să o vindec de veninul gryphonului. Am vorbit puțin cu Percy,Hope și restul și i-am asigurat că totul este în regulă cu Allison și că o să am grijă personal de ea, însă le-am spus și că o țin sub supraveghere peste noapte.
M-am întors în salonul ei, găsind-o exact așa cum am lăsat-o: dormind.
Mă așez pe scaunul de lângă patul ei. Este atât de frumoasă când doarme...
Mă jucam cu o șuviță din părul ei când observ că ochii i se deschid încet.
–Apollo...? Unde...
–Nu te îngrijora,iubito. Totul este în regulă...
Mă așez pe marginea patului ei și o ajut să se ridice în poziție de șezut.
–Ce s-a întâmplat? întreabă ea.
–După ce ai fost mușcată de gryphon, ai fost aruncată de pe spatele bestiei. Veninul se răspândea în corpul tău...
–M-ai salvat... Cum l-ai convins pe Zeis să te lase?
–Aici au contribuit Poseidon, Hermes și Artemis care s-au rugat de tata. În cele din urmă mi-a permis să te vindec. Cum te simți acum?
–Vlăguită, răspunde ea. Ceilalți cum sunt?
–Toți sunt ok. Nu au nimic grav. Ajută acum la reparații și apoi au promis că vin în vizită. După asta, avem toată ziua pentru noi.
–Bine,domnule doctor, spune ea zâmbind slab și dându-mi un pupic pe obraz.
Mă apropii mai mult de ea și îi dau un pupic în creștet.
–Nu știu ce m-aș fi făcut dacă Zeus nu îmi dădea voie să vin, recunosc eu. Nu vreau să te pierd.
–Nu aș fi pierit,nu? întreabă ea.
Știa deja adevărul. Zeus le luase abilitatea de a se vindeca. Desigur, sunt zei, nu pot muri, însă starea lor este dificilă acum. Probabil dacă își reiau forma divină într-un caz de genul, și-ar reveni.
–Nu știu,Allison, îi șoptesc eu. Hai să nu ne gândim la asta.
–Ai dreptate.
Mă sărută încă o dată scurt,pe obraz, iar apoi, știind că o să vină curând toți în vizită, eu mă așez înapoi pe scaun și mă uit pe fișa ei de pacient, corectând mici greșeli, iar ea se juca cu lănțișorul.
Am avut timp să vorbim puțin înainte ca salonul mic al fiicei lui Poseidon să fie invadat de un grup mare de semizei.
–Hei, spune Allison zâmbind cald.
Percy este primul care se duce direct la ea și o înfășoară într-o îmbrățișare strânsă.
–Hei,frățioare.
–Nu te mai pun niciodată să lupți unde este cel mai periculos. Jur pe...
–Percy, încetează,îl întrerupe ea. A fost și alegerea mea să lupt acolo. Nu o să ai cum să mă ții departe de luptă. Asta fac semizeii cel mai bine,nu?
–Să se încăpățâneze? întreabă Nico. Da asta e sigur o caracteristică a semizeilor.
Nico o îmbrățișează strâns și îi dă un pupic pe obraz, apoi se așează lângă mine pe scaun.
Toți ceilalți o îmbrățișează și râd, desigur că mă băgam și eu în seamă.
–Deci Allison, începe Piper, cum stă treaba între tine și Apollo?
Mersi,Afrodita! Copiii tăi sunt geniali! Allison se îmbujorase, și probabil și eu.
–Suntem... ămm..., se bâlbâie Allison.
–Foarte buni prieteni! intervin eu. Este întotdeauna plăcut să te împrietenești cu unica fiică semizeiță a lui Poseidon.
Allison îmi zâmbește ușurată. Se pare că toți au înghițit gălușca, ei bine, înafară de Hope care Știa că suntem împreună,și Kat și Liam,careș tiau că suntem apropiați, însă ceea ce m-a surprins a fost privirea lui Nico. Îmi face semn că vrea să discutăm în privat.
–Merg să verific și alți câțiva răniți, anunț eu. Nico, știi cumva unde este Will?
–Da, te conduc eu, spune fiul lui Hades înțelegându-mi intenția.
Ieșim amândoi din salon și ne depărtăm puțin de ușa.
–Sunteți împreună nu? întreabă Nico.
–Cum ți-ai dat seama? întreb uimit.
–Apollo, Allison este ca o surioara mai mica pentru mine. Dacă o rănești...
–Nu aș face asta, îl întrerup eu. Allison este cea mai importantă persoană din viața mea.
Fiul lui Hades se uită la mine sceptic, dar apoi dă din cap înțelegător.
–Deci? Suntem ok? întreb punându-mi mâna pe umerii lui.
–Da,desigur! Allison te iubește, tu o iubești, cine sunt eu să intervin?
–Am ținut să te întreb ieri dar n-am avut șansa. Cum mai merge cu Will?
–Puțin jenant ca fix tatăl iubitului meu să mă întrebe asta...
–Hei,di Angelo, sunt mai mult decât tatăl iubitului tău, suntem prieteni nu?
Afirmă printr-un semn din cap.
–Suntem ok,cred. Vara trecută m-a convins să rămân în tabără, iar de atunci nici nu știu cum să mă comport față de el. Este protectiv, mult prea protectiv,nu îmi dă voie să folosesc shadowtravel... Însă totuși, suntem așa diferiți. El este amuzant,matur, o persoană pe care chiar ai vrea să o ai aproape, însă eu sunt fiul lui Hades, mi-am pierdut familia, sunt considerat emo, sunt anost și toți mă consideră înfricoșător.
–Diferență mare,huh? Vrei să îți spun ce te face să îi fi egal? Tu ești un erou al Olimpului,Nico. Vă completați perfect. Aveți ce învăța unul de la celălalt, îi spun sprijinindu-mă de un perete. Iar despre partea despre cum te văd ceilalți... Asta se poate schimba. Ei te respectă deja după cele două războaie, însă și tu trebuie să fii mai prietenos.
–Nu mă așteptam să fii așa bun la sfaturi, zâmbește Nico.
–Am sute de ani,puștiule. Dacă ai nevoie vreodată de ceva, sunt doar la un apel distanță.
Îmi plăcea Nico și într-un fel îmi părea rău de el. Își pierduse mama când era mic, nu își amintește nimic de vremurile în care locuia cu Hades,mama și sora lui, a stat 70 de ani in Cazinoul Lotus, sora lui a murit când el avea 10 ani, și-a petrecut cea mai mare parte a timpului cu fantome și scheleți...asta nu este copilărie! Partea bună este că Parcele nu-l urăsc chiar așa mult: o are pe sora lui Hazel, pe Katherine și Ally, a început să se întâlnească cu Will și chiar are prieteni, puțini dar buni.
Mă întorc în salonul fiicei lui Poseidon exact când toți ceilalți plecau, iar un medic, una dintre fiicele mele, Fleur, tocmai o controla pe Allison.
–Tată, mă salută Fleur când intru. Ce cauți aici?
–Am grijă de Allison,duh! spun dându-mi ochii peste cap.
–Grijă? Dar este perfect sănătoasă! Nu are niciun sens ca un zeu să o supravegheze.
Allison se uită la mine cu o față de genul: Scapă de ea sau o înec!
–Fleur, în calitate de zeu al medicinei, știu mai bine ca tine care este starea domnișoarei Mikaelson. Am folosit o doză mare de magie vindecătoare pentru mușcătura de gryphon, și este foarte probabil să apară efecte adverse, și cum am observat când am ajuns, nu sunteți niciunul capabil să le faceți față. Din acest moment, Allison Mikaelson este sub supravegherea mea, înțeles?
Fleur se uită urât la Allison și apoi la mine, pufnește pleacă din salon furioasă.
–Ai reușit să îți înfurii fiica.
–Nu-mi pasă,spun așezându-mă lângă ea. Tot ce contează e că sunt cu tine.
Ea își sprijină corpul mic de mine, capul ei fiind așezat pe pieptul meu.
–Avem toată ziua împreună. Ce vrei să facem? întreabă ea.
–Nu te îngrijora. Nu o să ne plictisim, o asigur eu.