Blestemul Sabiei de Foc (Percy Jackson fanfiction)

Capitolul 23

  Perspectiva lui Hope 

 Ziua a început nemaipomenit de bine! Ce mai! Întâi sunt trezită cu noaptea-n cap, aflu că prietenii noștri primordiali pregătesc o sabie ce ne amenință existența,iar apoi,ca să fie treaba-treabă, suntem atacați de o haită de harpii sălbatice. 

 –De unde vin așa multe? întreabă Piper gonind una de pe punte. 

 Dar deja știam toți răspunsul. Amicii noștri monștrii erau trimiși de primordiali să ne împiedice să ajungem în Boston. Toată lumea lupta cu harpiile nebune,cu excepția,evident,a lui Calypso,care susține că îi este frică și nu știe să lupte. Mă întreb de ce a venit în misiune...Allison,Apollo,Will,Frank și Artemis lansau săgeată după săgeată să le doboare, însă veneau tot mai multe. 

 –Cum naiba le facem să dispară?! strig frustrata dezintegrând una cu sabia. 

 Ma uit spre Annabeth pentru răspunsuri. Spre rușinea mea, nu mă pricep la planuri și nici miturile nu le am la punct.

 –Toată lumea în sala de mese! Sigilați ieșirile! comandă ea. 

 Toți au respectat ordinul și s-au retras în sala de mese. Am încuiat ușa glisantă din sticlă și celelalte ieșiri. Harpiile nu au plecat însă. Acum încercau să pătrundă înăuntru,zgâriind cu aripile lor sticla și folosindu-și ghearele. 

 –Leo! strigă Annabeth tare. Trebuie să folosim rezerva de foc grecesc. Tunurile funcționează? 

Fața lui Leo a păli. Ce naiba mai aștepta elful?!

–Dar asta ar putea distruge puntea navei! protestează el. Motoarele... Mi-ar lua o groază reparațiile!

–E imposibil de reparat? întreabă Rose,la care Leo scutură din cap ca răspuns. 

–Atunci ne vom asuma riscul! intervine Allison.  Nu avem altă soluție! Decât dacă are cineva vreo idee strălucită!

Nimeni nu a obiectat,iar asta l-a forțat pe Leo să își calce pe inimă și să detoneze tunurile. Partea bună a fost că am scăpat de harpii,partea rea a fost că nava se prăbușea. 

–Probleme la motoare! ne informează Leo agitat. Vedeți de ce nu voiam să le folosesc?! Nu erau gata!

Toți au început să se panicheze înafară de Annabeth care se gândea la o soluție. Binecuvântată fie fiica Atenei! În mai putin de un minut i-a venit ideea de a trimite copii lui Zeus (inclusiv eu) sa atenueze căderea controlând aerul. 

Am scăpat repede de această grijă. Am reușit să așezăm nava pe un câmp uitat de lume,iar apoi am mers să analizam stricăciunile.

–Cât durează reparațiile? întreabă Nico.

–Cu materialele necesare,mâine ar fi gata,răspunde Leo. Dar trebuie să meargă cineva în oraș să cumpere cele trebuincioase.

–Ok,nu-i problema,spune Percy. Ne faci o lista și mergem să cumpărăm.

–Mică problema,intervin eu. Cu ce ajungem în oraș? E la cam... o mila de aici! 

Atunci par să realizeze toți că suntem la naiba-n praznic și nu aveam niciun mijloc de transport. Niște genii...

–Aș propune shadow-travel,dar nu e nicio umbră aici,în plus Will mi-a interzis,spune Nico strâmbând din nas,ceea ce i-a făcut pe Will și Allison să râdă.   

–Am putea folosi carul soarelui,propune Apollo rânjind. Problemă rezolvată,Hope! Însă,evident, dacă vrei,poți alerga într-acolo!

Mă strâmb la el scoțând limba și îmi dau ochii peste cap. Ce mă enervează glumele astea ale lui de arogant...